ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2283/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 23 octombrie 2006, reclamantul T.F. s-a

adresat Tribunalului Arad, chemând în judecată Univ. A.V. din Arad și

solicitând anularea Deciziei nr. 969 din septembrie 2006 și obligarea pârâtei

la numirea pe postul de profesor universitar de la 1 martie 2004 la poziția 6

din Statul de funcțiuni de la F.I.D.P., precum și la plata diferenței de

salariu.

În cadrul acestui proces,

Univ. A.V. a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 3738 din 20

aprilie 2006 emis de M.E.C. cu încălcarea prevederilor art. 61 din Legea nr.

128/1997, contrar avizului negativ dat de comisia de specialitate a

C.N.A.T.D.C.U.

Prin încheierea din 7

decembrie 2006, Tribunalul Arad a dispus scoaterea cauzei de pe rol și

trimiterea dosarului la secția contencios administrativ, în vederea

soluționării excepției de nelegalitate, care la rândul său, și-a declinat

competența în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal.

Această din urmă Instanță a

pronunțat sentința civilă nr. 54 din 6 martie 2007, prin care a respins

excepția de nelegalitate, ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Instanța a reținut că ordinul a cărui nelegalitate s-a invocat pe

cale de excepție reprezintă un act administrativ de punere în executare a unei

sentințe irevocabile, emis întocmai dispozitivului hotărârii judecătorești,

nefiind rezultatul de voință al autorității administrative.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Univ. A.V. din Arad, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și invocând prevederile art. 304 pct. 1 și pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Astfel, a susținut că

Instanța nu a fost alcătuită potrivit prevederilor legale, întrucât din

completul de judecată a făcut parte și un judecător care și-a exprimat anterior

părerea, pronunțând sentința nr. 169 din 23 mai 2005 prin care a admis acțiunea

reclamantului privind emiterea ordinului pentru acordarea titlului de profesor

universitar.

Recurenta a mai arătat că

Instanța nu a analizat cu atenție motivarea excepției de nelegalitate, în

raport de conținutul sentinței nr. 169/2005.

Ordinul nr. 3738/2006,

susține recurenta, încalcă prevederile art. 61 din Legea nr. 128/1997,

neavându-se în vedere faptul că în anul 2005, Instanța nu a anulat și avizul

negativ emis de C.N.A.T.D.C.U., care are caracter conform și nu consultativ.

În fine, s-a invocat

menționarea în dispozitivul sentinței recurate a declarării recursului în

termen de 48 de ore, Instanța neținând cont de faptul că textul art. 4 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004 a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr.

647 din 5 octombrie 2006 a C.C.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Primul motiv de recurs nu

poate fi primit, nefiind întrunite cerințele art. 24 sau art. 27 C. proc. civ., faptul că judecătorul excepției de nelegalitate a pronunțat anterior sentința nr.

169/2005, o pricină cu un obiect diferit, neconstituind motiv de

incompatibilitate.

Nici cel de-al doilea aspect

formal, termenul de 48 de ore indicat în dispozitivul hotărârii, nu constituie

motiv de nelegalitate, această precizare neafectând valabilitatea sentinței,

recurenta nefiind de altfel prejudiciată, întrucât recursul a fost considerat

ca fiind declarat în termen.

Pe fondul litigiului, Curtea

constată că Instanța de Fond a dispus în mod justificat respingerea excepției

de nelegalitate a Ordinului nr. 3738/2006. Prin emiterea acestui act

administrativ, M.E.C. a dispus, în raport de sentința nr. 169/2005, irevocabilă

și de solicitarea lui T.F., acordarea titlului de profesor universitar la F.I.D.P., poziția 6 din Statul de funcțiuni din cadrul Univ. A.V.

În acest mod, autoritatea

pârâtă a procedat la punerea în executare a sentinței nr. 169/2006 prin care M.E.C.

a fost obligat să emită pe seama reclamantului T.F., ordinul privind acordarea

titlului de profesor universitar la facultatea sus menționată.

Împrejurarea dacă avizul C.N.A.T.D.C.U.

este facultativ sau conform, sau dacă a fost sau nu respectat de Instanța care

a judecat litigiul anterior, nu prezintă relevanță, sentința nr. 169/2005

intrată în puterea lucrului judecat, conținând dispoziții clare în sarcina M.E.C.,

executate prin emiterea ulterioară a Ordinului nr. 3738/2006.

În raport de cele expuse mai

sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Univ. A.V. împotriva sentinței civile nr. 54 din 6 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 mai 2007.