ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1507/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, la data de 6 august 2007 reclamanta I.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C.J.P. Timiș, T.L., T.L., D.S. și H.E. (persoanele fizice în calitate de funcționari ai instituției pârâte) anularea Hotărârii nr. 5185 din 18 iulie 2007 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei C.J.P. Timiș, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 februarie 2003, obligarea în solidar a pârâților la daune materiale, reprezentând dobânda legală a drepturilor bănești pe perioada 1 februarie 2003 până la data efectivă a plății, diferența de valoare a sumelor neprimite, conform ratei de inflație pe aceeași perioadă și daune morale în sumă de 10.000 lei pentru reaua credință a pârâților și umilirea persoanei sale, pe aceeași perioadă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a adresat pârâtei cu o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 189/2000, la data de 31 iunie 2003 care i-a fost respinsă pe motiv că nu îndeplinește cerințele legii, pentru ca apoi prin sentința civilă nr. 308 din 7 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1755 din 23 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, să-i fie recunoscute aceste drepturi.

Pronunțarea soluțiilor favorabile s-a făcut urmare cererii sale de revizuire din 5 iulie 2006, adresată pârâtei, care a soluționat-o tot nefavorabil, prin Hotărârea nr. 5185 din 18 iulie 2007. Reclamanta a mai arătat că, deși pârâta aplică dispozițiile hotărârii judecătorești, reține greșit ca dată a începerii acordării drepturilor, data cererii de revizuire din 3 iulie 2006, în loc de data de 31 ianuarie 2003, data înregistrării primei cereri, în aplicarea art. 5 din Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 290 din 7 noiembrie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamanta I.I. împotriva pârâților C.J.P. Timiș, T.L., T.L., D.S.

și H.E., ca nefondată. În motivarea soluției s-a reținut ca nefondată cererea de chemare în judecată a fiecărui membru al Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, întrucât s-a respectat de către comisie, legislația în vigoare, drepturile reclamantei fiind corect stabilite, motiv pentru care este neîntemeiată și cererea pentru obligarea acestora la plata daunelor morale. Acordarea drepturilor conferite în baza art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, stabilită prin sentința civilă nr. 308 din 7 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 1755/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a făcut potrivit art. 5 din Legea nr. 189/2000, de la data de 1 a lunii următoare a cererii găsită întemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta I.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că: în mod greșit drepturile stabilite prin lege pentru persoanele strămutate i-au fost acordate cu data de 1 august 2006, în loc de 1 februarie 2003, întrucât reclamanta s-a adresat inițial pârâtei cu cererea nr. 5185 la data de 31 ianuarie 2003; reclamanta susține că, în mod greșit i-a fost respinsă cererea pentru acordarea daunelor materiale, întrucât a fost păgubită cu sumele neplătite, datorită relei credințe a funcționarilor instituției; de asemenea, greșit i-a fost respinsă cererea pentru acordarea daunelor morale, întrucât comportamentul funcționarilor instituției pârâte este abuziv.

Examinând sentința atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente pricinii se constată că, recursul este nefondat Legea nr. 189/2000 prevede în art. 5 că persoanele prevăzute la art. 1 și art. 3 din lege vor beneficia de drepturile acordate, începând cu data de 1 a lunii următoare, celei în care a fost depusă cererea. Potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 189/2000, verificarea legalității drepturilor acordate potrivit acestui act normativ poate fi făcută la cerere sau din oficiu, iar în cazul în care se constată încălcarea prevederilor legale, se va emite o decizie de revizuire, care poate la rândul său să fie contestată în instanță.

În condițiile în care textul legii nu impune o limitare în timp a acestui demers, pentru formularea cererii de revizuire a hotărârilor, emisă în temeiul Legii nr. 189/2000, corect cererea reclamantei recurente din 3 iulie 2006 a fost calificată ca cerere de revizuire, iar acordarea beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 s-a făcut cu data de 1 august 2006, întrucât reclamanta nu a atacat potrivit art. 7 alin. (4) din Legea n. 189/2000, hotărârea nr. 5185 din 31 ianuarie 2003. Față de considerentele de mai sus cu privire la soluționarea cererii principale, în mod corect au fost respinse cererile pentru acordarea daunelor materiale și morale, întrucât acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 189/2000, în raport cu situația de fapt.

În consecință, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.I. împotriva sentinței civile nr. 290 din 7 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2008.