ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.03.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1755/2007

HOTĂRÂRE
23.03.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1755/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta I.I. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.T.,

anularea refuzului exprimat prin adresa pârâtei din 5 iulie 2006 și

recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Timișoara –

Secția comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 308 din

7 noiembrie 2006, a admis acțiunea, a anulat adresa contestată și a obligat

pârâta să emită o hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei beneficiul

drepturilor solicitate.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut că ulterior hotărârii prin care i s-a respins

cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, reclamanta a

făcut un nou demers la care pârâta a răspuns negativ, prin adresa a cărei

anulare se solicită.

Instanța, în acest context,

a calificat demersul reclamantei drept o cerere de revizuire, în accepțiunea art.

10 din lege, iar pe fond a considerat că cererea este întemeiată, în sensul că

și copiii născuți în familiile strămutate pot beneficia de dispozițiile legii

întrucât și asupra lor s-au răsfrânt consecințele nefavorabile ale acestei

situații, iar jurisprudența în materie este unanimă în acest sens.

Instanța a reținut de

asemenea irelevanța în speță a dispozițiilor codului familiei referitoare la

timpul de concepție precum și a precizărilor C.N.P., invocate de pârâtă,

considerând că acestea nu pot modifica înțelesul prevederilor legii.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P.T.

Recurenta a susținut

tardivitatea demersului reclamantei în raport cu Hotărârea nr. 5185 din 31

ianuarie 2003, prin care s-a respins solicitarea acesteia de acordare a

beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, invocând dispozițiile

art. 7 alin. (3) și (4) din lege, precum și faptul că în mod greșit a fost

calificat, de instanța de fond, drept cerere de revizuire, fiind doar o

modalitate prin care s-a încercat ascunderea hotărârii de respingere.

Pe fondul cauzei s-a

susținut greșit aplicarea dispozițiilor legii în condițiile în care copii născuți

în perioada strămutată nu îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de

prevederile acesteia.

S-au invocat în acest sens

dispozițiile codului familiei referitoare la perioada de concepție coroborate

cu cele ale codului civil, precum și precizările C.N.P.M.J.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 10

din Legea nr. 189/2000, verificarea legalității drepturilor acordate potrivit

acestui act normativ, poate fi făcută la cerere, sau din oficiu, iar în cazul

în care se constată încălcarea prevederilor legale, se va emite o decizie de

revizuire, ce poate fi la rândul său contestată în instanță.

Rezultă că demersul

intimatei reclamante s-a făcut cu respectarea dispoziției legale, iar în

condițiile în care textul legii nu impune o limitare în timp, pentru formularea

cererii de revizuire a hotărârilor emise în materia Legii nr. 189/2000, nu se

poate susține că cererea intimatei a fost tardiv formulată.

Pe fondul cauzei urmează a

se observa că legea nu face nici o distincție în legătură cu persoanele care,

din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu sau au fost

strămutate în altă localitate.

Așadar, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuției din motive etnice, în această

categorie intrând implicit și copiii născuți în perioada refugiului.

Pentru aceste motive,

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

, nu există motive de casare

sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea a respins, ca

nefondat, prezentul recurs.

Respinge recursul declarat

de C.J.P.T., împotriva sentinței civile nr. 308 din 7 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-04-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1506/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 31 iulie 2007, reclamanta S.G. a solicitat în contradictoriu
ÎCCJ 2007-09-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3648/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 20 martie 2007 reclamanta T.A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 10155 din 1 martie 2007 emisă de C.J.P.T. și recun
ÎCCJ 2008-04-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1627/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 312 din 21 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantu
ÎCCJ 2006-11-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4183/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, sub nr. 2919/CA din 9 mai 2006, reclamanta Ș.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Jude
ÎCCJ 2007-05-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2705/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea sub nr. 390/35/CA din 12 februarie 2007, reclamantul O.L.R.M.V. a solicita
Sursă