ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1755/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1755/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta I.I. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.T.,
anularea refuzului exprimat prin adresa pârâtei din 5 iulie 2006 și
recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Timișoara –
Secția comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 308 din
7 noiembrie 2006, a admis acțiunea, a anulat adresa contestată și a obligat
pârâta să emită o hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei beneficiul
drepturilor solicitate.
Pentru a hotărî astfel
instanța de fond a reținut că ulterior hotărârii prin care i s-a respins
cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, reclamanta a
făcut un nou demers la care pârâta a răspuns negativ, prin adresa a cărei
anulare se solicită.
Instanța, în acest context,
a calificat demersul reclamantei drept o cerere de revizuire, în accepțiunea art.
10 din lege, iar pe fond a considerat că cererea este întemeiată, în sensul că
și copiii născuți în familiile strămutate pot beneficia de dispozițiile legii
întrucât și asupra lor s-au răsfrânt consecințele nefavorabile ale acestei
situații, iar jurisprudența în materie este unanimă în acest sens.
Instanța a reținut de
asemenea irelevanța în speță a dispozițiilor codului familiei referitoare la
timpul de concepție precum și a precizărilor C.N.P., invocate de pârâtă,
considerând că acestea nu pot modifica înțelesul prevederilor legii.
Împotriva acestei sentințe,
în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P.T.
Recurenta a susținut
tardivitatea demersului reclamantei în raport cu Hotărârea nr. 5185 din 31
ianuarie 2003, prin care s-a respins solicitarea acesteia de acordare a
beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, invocând dispozițiile
art. 7 alin. (3) și (4) din lege, precum și faptul că în mod greșit a fost
calificat, de instanța de fond, drept cerere de revizuire, fiind doar o
modalitate prin care s-a încercat ascunderea hotărârii de respingere.
Pe fondul cauzei s-a
susținut greșit aplicarea dispozițiilor legii în condițiile în care copii născuți
în perioada strămutată nu îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de
prevederile acesteia.
S-au invocat în acest sens
dispozițiile codului familiei referitoare la perioada de concepție coroborate
cu cele ale codului civil, precum și precizările C.N.P.M.J.
Recursul este nefondat și
urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 10
din Legea nr. 189/2000, verificarea legalității drepturilor acordate potrivit
acestui act normativ, poate fi făcută la cerere, sau din oficiu, iar în cazul
în care se constată încălcarea prevederilor legale, se va emite o decizie de
revizuire, ce poate fi la rândul său contestată în instanță.
Rezultă că demersul
intimatei reclamante s-a făcut cu respectarea dispoziției legale, iar în
condițiile în care textul legii nu impune o limitare în timp, pentru formularea
cererii de revizuire a hotărârilor emise în materia Legii nr. 189/2000, nu se
poate susține că cererea intimatei a fost tardiv formulată.
Pe fondul cauzei urmează a
se observa că legea nu face nici o distincție în legătură cu persoanele care,
din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu sau au fost
strămutate în altă localitate.
Așadar, legiuitorul a
urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români,
care au avut de suferit consecințele persecuției din motive etnice, în această
categorie intrând implicit și copiii născuți în perioada refugiului.
Pentru aceste motive,
constatând că, potrivit art. 304 și 304
1
, nu există motive de casare
sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea a respins, ca
nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de C.J.P.T., împotriva sentinței civile nr. 308 din 7 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 23 martie 2007.