ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2705/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea sub nr. 390/35/CA din 12 februarie 2007, reclamantul O.L.R.M.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B., anularea Hotărârii nr. 13088 din 19 ianuarie 2007, emisă de pârâtă și stabilirea calității sale de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 49/CA/2007/P.I. din 12 martie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamantul O.L.R.M.V. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B. și în consecință a anulat Hotărârea nr. 13.088 din 19 ianuarie 2007, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea soluției s-a reținut că, părinții reclamantului s-au refugiat din Oradea la Arad, din cauza persecuțiilor etnice, reclamantul fiind născut în timp ce părinții săi se aflau în refugiu, dobândind astfel statutul de refugiat al părinților săi. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta C.J.P.B., criticând-o în temeiul art. 304 alin. (1) pct. 8 - 9 C. proc. civ., susținând în esență că, întrucât reclamantul nu era născut la data plecării în refugiu a părinților săi, acesta nu avea un domiciliu de la care să fi fost strămutat în altă localitate din motive etnice, menționând și că legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință în favoarea fătului conceput, singura excepție fiind cea în care fătul conceput s-a născut viu, pentru a i se deschide dreptul la moștenire.

Examinând sentința atacată în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat. Este necontestat că reclamantul O.L.R.M.V. s-a născut la data de 2 decembrie 1943 în orașul Arad din părinții I. și F., care se aflau în refugiu, fiind nevoiți să-și părăsească domiciliul din Oradea, din cauza persecuțiilor etnice. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a refugiului. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/ sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.

nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului/ strămutării a suferit în mod direct, toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. Prevederile legale referitoare la stabilirea filiației, la care recurenta se referă în motivarea recursului nu au nici o legătură cu dispozițiile legale incidente cauzei. În speță se pun în discuție drepturile personale ale copilului născut în timp ce părinții săi se aflau în refugiu, iar nu calitatea nou născutului de succesor legal al părinților săi, reglementată de art. 650 și următoarele C. civ.

În consecință, soluția Instanței de Fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat urmează să fie respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.B. împotriva sentinței nr. 49/CA/2007/P.I. din 12 martie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2007.