ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 859/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 16 august 2006 reclamanta M.M. a solicitat, în

contradictoriu cu C.J.P.T., anularea Hotărârii nr. 581 din 28 februarie 2006,

emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

cu motivarea că părinții săi au făcut obiectul schimbului de populație dintre

România și Bulgaria, urmare a tratatului încheiat între cele două țări la data

de 7 septembrie 1940, iar ea s-a născut în perioada strămutării acestora, la 12

decembrie 1942.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 688/ CA din 16 octombrie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a recunoscut reclamantei beneficiul

drepturilor solicitate.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că din interpretarea teleologică a prevederilor

actului normativ rezultă că scopul acestuia a fost acordarea unor drepturi

compensatorii persoanelor persecutate pe criterii etnice, în perioada

reglementată în textul legii.

Pe cale de consecință s-a

apreciat că beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000 și copiii născuți în

perioada refugiului familiei deoarece au suportat același consecințe

nefavorabile și aceleași prejudicii ca și familiile lor, urmare a persecuțiilor

etnice suferite.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P.T. susținând, în esență, că din

analiza textelor legale și a prevederilor Tratatului rezultă că nu poate fi

considerată persoană strămutată decât cea care, la data semnării Tratatului de la Craiova, din 1940, domicilia pe teritoriul Bulgariei, într-unul din județele menționate de

textul acestui tratat și care, urmare a înțelegerii dintre cele două țări, a

fost strămutată pe teritoriul României.

Pe cale de consecință,

recurenta a susținut că nu pot fi beneficiari ai Legii nr. 189/2000 copiii

născuți în perioada strămutării părinților deoarece nu au fost obligați să își

schime domiciliul, în altă localitate, din motive etnice.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, au avut

de suferit persecuții etnice după cum urmează: c) a fost strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu.

Prin normele metodologice de

aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor

strămutate le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele

care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat

bilateral.

Textele legale au avut în

vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți

înainte sau în perioada strămutării părinților, atâta vreme cât consecințele

traumatizante ale acestei experiențe au fost suportate de toți membrii

familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.

Așa fiind, Curtea,

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, va

respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

C.J.P.T., împotriva sentinței civile nr. 688/ CA din 16 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2007