ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 858/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 16 august 2006, reclamantul L.N. a solicitat, în

contradictoriu cu C.J.P.T., anularea Hotărârii nr. 5800 din 31 iulie 2006,

emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000

cu motivarea că părinții săi au făcut obiectul schimbului de populație dintre

Bulgaria și România, urmare a tratatului încheiat între cele două țări la 7

septembrie 1940, iar el s-a născut, în perioada strămutării acestora, la 6

februarie 1944.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 687/ CA din 16 octombrie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a acordat reclamantului beneficiul

drepturilor solicitate, dispunând acordarea plăților aferente cu începere de la

data de întâi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut că, din interpretarea teleologică a prevederilor actului

normativ, rezultă că scopul acestuia a fost acordarea unor drepturi

compensatorii persoanelor persecutate pe criterii etnice, în perioada

reglementată de lege. Pe cale de consecință, s-a apreciat că beneficiază de

prevederile acestei legi și copii născuți în perioada refugiului familiei

deoarece au suportat aceleași consecințe nefavorabile și aceleași prejudicii ca

și părinții lor, ca urmare a persecuției etnice suferite.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P.T. susținând în esență că, din

analiza textelor legale și a prevederilor tratatului, rezultă că nu poate fi

considerată persoană strămutată decât aceea care, la data semnării Tratatului

de la Craiova din 1940, domicilia pe teritoriul Bulgariei, într-unul dintre

județele menționate în tratat și care, urmare a înțelegerii dintre cele două

țări, a fost strămutată pe teritoriul României.

Pe cale de consecință,

recurenta a susținut că nu pot fi beneficiari ai Legii nr. 189/2000 copiii

născuți în perioada strămutării părinților deoarece nu au fost obligați să își

schimbe domiciliul, din motive etnice, în altă localitate.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins pentru următoarele considerente.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut

obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Textele legale au avut în

vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte

sau în perioada strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale

acestei experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii

este acela al acordării unor drepturi compensatorii.

Așa fiind, Curtea, constatând

că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive

de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, va

respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 678/ CA din 16 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 februarie 2007.