ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 896/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta C.M. a chemat în

judecată

Casa

Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu

aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 263 din 2 mai 2006 și obligarea

pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că are calitatea de refugiat și îndeplinește condițiile

prevăzute de sus-menționatul act normativ, pentru a beneficia de drepturile

recunoscute acestei categorii de persoane.

Curtea de Apel Oradea,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 149 din 22 septembrie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamantă, în

sensul anulării hotărârii nr. 263 din 2 mai 2006, emisă de pârâtă și obligării

acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară al Legii nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța o astfel

de sentință, instanța a reținut că în lipsa posibilității dovedirii calității

de refugiat prin acte oficiale, reclamanta prin declarațiile martorilor, în

temeiul dispozițiilor art. 4 din H.G. nr. 127/2000 a făcut această dovadă.

Nemulțumită de această

hotărâre,

Casa Județeană de Pensii

Satu Mare a declarat recursul de față, susținând, în esență, că situațiile

prevăzute la art. 1 din lege trebuie dovedite cu acte oficiale obținute de

către parte la cererea sa și numai în cazuri excepționale să se recurgă la alte

mijloace de probă.

Examinând cauza, în raport

cu motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Potrivit art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000 „beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice după cum urmează:….lit. c)

a fost refugiată, strămutată sau expulzată în altă localitate”.

Instanța de fond având în vedere

declarațiile martorilor, a reținut în mod întemeiat faptul că și reclamanta,

refugiată împreună cu părinții săi, din motive etnice, din localitatea Negreni,

la Turda, urmare a cedării Ardealului de Nord, în urma Dictatului de la Viena,

a dobândit statutul de refugiat.

Având în vedere că

finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparații, persoanelor

care au suferit persecuții din motive etnice, nu se poate susține că reclamanta

ar fi exceptată de la beneficiul acestui act normativ, deoarece a suportat

alături de părinți consecințele strămutării, fiind privată de folosința

locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.

În raport cu cele expuse,

Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 149 din 22

septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2007.