ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4007/2018

Ședința publică din data de 4 octombrie 2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire transmisă prin poștă la data de 9 martie 2018 (data poștei aflată pe plicul de la dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Ploiești) și înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 13 martie 2018, sub nr. x/2018, revizuenta A., a solicitat revizuirea unor hotărâri, în conformitate cu dispozițiile art. 632 și dispozițiile art. 510 alin. (2) coroborat cu art. 1 74 alin. (1)-(2) și art. 175 alin. (1) din Noul C. proc. civ., astfel cum stabilește art. 17 din Legea nr. 304/2004.

Revizuenta a susținut că a formulat această cale extraordinară de atac împotriva dispozitivului sentinței civile nr. 770 din 8 octombrie 2004 pronunțată tardiv de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr. x/2004 (încălcându-se autoritatea dispozitivului sentinței civile nr. 817 din 15 septembrie 2003 pronunțată de aceeași Judecătorie Zărnești în dosarul civil nr. x/2003) și împotriva actelor false și contrafăcute în favoarea debitorului B. (pentru a obține alte hotărâri de aceeași natură fără a respecta cerințele art. 510 alin. (2) C. proc. civ..*/A.27), împotriva dispozitivului deciziei civile nr. 347 din 7 septembrie 2005 pronunțată tardiv de Tribunalul Buzău în dosarul civil nr. x/2005 (încălcându-se autoritatea dispozitivului deciziei civile nr. 624 din 13 octombrie 2013 pronunțată de același Tribunal Buzău în dosarul civil nr. x/2003), împotriva dispozitivului sentinței penale nr. 767 din 10 aprilie 2006 pronunțată tardiv de Judecătoria Buzău în dosarul penal nr. x/2005 (încălcându-se autoritatea dispozitivului sentinței civile nr. 1827 din 15 aprilie 2003 pronunțată de aceeași Judecătorie Buzău în dosarul civil nr. x/2003), împotriva dispozitivului sentinței civile nr. 1102 din 30 noiembrie 2006 pronunțată tardiv de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr. x/2005 (încălcându-se autoritatea dispozitivului sentinței civile nr. 817 din 17 septembrie 2003 pronunțată de aceeași Judecătorie Zărnești în dosarul civil nr. x/2003), împotriva dispozitivului deciziei civile nr. 896 din 28 septembrie 2007 pronunțată tardiv de Curtea de Apel Ploiești în dosarul civil nr. x/2007 (încălcându-se autoritatea dispozitivului deciziei nr. 143/F din 6 februarie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2003.), împotriva dispozitivului operator de date cu caracter personal nr. 3181 din 21 iulie 2016 pronunțată tardiv de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărnești sub nr. 167/VIII-1 din 13 iulie 2016 de casarea dosarului execuțional nr. x/2002*/A.11 (încălcându-se autoritatea dispozitivului deciziei nr. 143/F din 6 februarie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2003.), împotriva dispozitivului dosarului nr. x/2016 pronunțat tardiv de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov de clasarea dosarului execuțional nr. x/2002*/A.11 (încălcându-se autoritatea dispozitivului deciziei nr. 143/F din 6 februarie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2003: cât și dispozitivul deciziei civile nr. 82 din 24 ianuarie 2005 pronunțată de către Tribunalul Brașov în dosarul civil nr. x/2005

A solicitat revizuenta a se constata că în drept și în fapt hotărârile atacate sunt nelegale și netemeinice pentru mai multe motive.

Astfel, consideră că în fapt cauza nu a fost cercetată în mod legal și temeinic cu privire la dispozițiile legale invocate probele administrate, astfel cauzându-i vătămarea drepturilor și intereselor celorlalte 5739 părți vătămate de debitorul B., legitim aparate de constituție și legea penală și prin admiterea căii extraordinare de atac a solicitat modificarea și anularea hotărârilor atacate în sensul respingerii cererii formulată tardiv de debitorul B..

Au fost indicate mai multe hotărâri judecătorești contradictorii, cum ar fi sentința penală nr. 792 din 6 mai 1997 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul penal nr. x/1996*/A.1, decizia penală nr. 625 din 16 octombrie 1997 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul penal nr. x/1997, decizia nr. 307 din 2 aprilie 1998 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/1998.3, încheierea din ședința camerei de consiliu din data de 11 octombrie 2002 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul civil nr. x/2000, sentința civilă nr. 10407 din 23 octombrie 2001 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul civil nr. x/2001 dar și adresa din 14 mai 2002 emisă de Ministerul Justiției sub nr. x, adresa din 29 iulie 2002 emisă în dosarul execuțional nr. x/2002*/A.11 de B.E.J. C. sub nr. x/2002*/A.7, adresa din 9 august 2002 emisă în dosarul execuțional nr. x/2002*/A.11 de B.E.J. C. sub nr. x/2002. A.8, proces-verbal de stabilirea cheltuielii de executare emisă în dosarul execuțional nr. x/2002*/A.11 de B.E.J. C. din data de 30 august 2002*/A.9, încheierea din camera de consiliu din 26 septembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul execuțional nr. x/2002*/A.10, proces-verbal de situație din 11 octombrie 2002 încheiat de B.E.J. C. în dosarul execuțional nr. x/2002*/A.11, încheierea din camera de consiliu din 18 octombrie 2002 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul civil nr. x/2001, adresa din 4 decembrie 2002 emisă de B.E.J. C. în dosarul execuțional nr. x/2002*/A.13, adresa din 13 decembrie 2002 emisă de B.E.J. C. în dosarul execuțional nr. x/2002*/A.14, adresa din 14 noiembrie 2002 emisă de B.E.J. C. sub nr. x, sentința civilă nr. 8986 din 27 mai 1998 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr. x/2004, sentința civilă nr. 8986 din 28 mai 1998 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr. x/1998, somație din 28 februarie 2003 și 5 martie 2003*/A.19 transmise prin dosarul execuțional nr. x/2002*/A.11 de B.E.J. C., sentința civilă nr. 1827 din 15 aprilie 2003 emisă de Judecătoria Buzău în dosarul civil nr .l780/C/2003*/A.20, decizia civilă nr. 624 din 13 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul civil nr. x/2003, sentința civilă nr. 817 din 15 septembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr. x/2003, decizia nr. 143/F/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2003.23, sentința civilă nr. 793 din 15 octombrie 2004 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr. x/2004, decizia civilă nr. 82 din 24 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr. x/2004, adresa din 30 august 2017 emisă de Ministerul Justiției.

A considerat revizuenta că s-a trecut inexplicabil peste prevederile dispozitivului hotărârilor judecătorești soluționate pe fond în recurs definitiv de către instanțe de diferite grade (inclusiv de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. x/2003 rămase definitive și irevocabile constituie autoritate de lucru judecat) și nu mai putea face posibilă pronunțarea altor hotărâri de aceeași natură între aceleași persoane având aceiași calitate încălcându-se dispozițiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., respectiv a hotărârilor atacate încălcându-se autoritatea pe fond atât în penal cât și în recurs definitiv în favoarea celorlalte 5739 părți vătămate reprezentanții de creditoarea A., în dosarul execuțional nr. x/2002*/A.11 pornit de B.E.J. C. împotriva debitorului B..

Acesta prin tergiversarea executării silite cât și prin tergiversarea judecații în baza unor acte false și contrafăcute a reușit o perioadă foarte mare de peste 15 ani pentru acest motiv în baza dovezilor depuse la dosar și în conformitate cu dispozițiile art. 723 alin. (1)-(2) coroborat cu dispozițiile art. 730- 731 alin. (1)-(2)-3-4 din noul C. proc. civ., revizuenta a solicitat restabilirea executării silite asupra sechestrului imobiliar proprietatea debitorului D. indisponibilizate pentru recuperarea prejudiciului cauzat.

A mai solicitat revizuenta cheltuieli judiciare în cuantum de 280.000 RON, aduse atât prin tergiversarea executării silite, cât și prin tergiversarea judecații pe o perioadă foarte mare fără nici un fel de dovezi certe și temeinice.

Curtea de Apel Ploiești, având în vedere că cererile inițiale de chemare în judecată în procesele soluționate prin hotărârile a căror revizuire se solicită prin prezenta cerere au fost înregistrate anterior datei de 15 februarie 2013, sub imperiul vechilor reglementări procedurale, precum și faptul că dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 prevăd că dispozițiile noului C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, a pus în vedere revizuentei să își precizeze cererea raportat la dispozițiile vechiul C. proc. civ. și nu noului C. proc. civ., astfel cum a fost adoptat prin Legea nr. 134/2010, precum și obiectul ei.

La termenul de judecată din data de 16 mai 2018, la solicitarea instanței, reprezentantul revizuentei, având cuvântul, a precizat că își întemeiază cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 art. 7 din vechiul C. proc. civ., arătând că sunt mai multe hotărâri contradictorii, pe care le-a enumerat în cererea precizatoare printre care se află și decizia nr. 896 din 28 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. x/2007 de Curtea de Apel Ploiești.

Instanța, având în vedere că una din deciziile invocate ca fiind în contradictorialitate cu altele enumerate în cererea de revizuire aparține Curții de Apel Ploiești, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., care prevede că în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice, a pus în discuție necompetența Curții de Apel Ploiești de soluționare a prezentei cauze, rămânând în pronunțare asupra acesteia.

Prin decizia nr. 108 din 16 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuenta A., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:

În raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., care prevede că în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice, precum și văzând că decizia nr. 896 din 28 septembrie 2007 a fost pronunțată în dosarul nr. x/2007 de Curtea de Apel Ploiești, instanța a constatat că nu este competentă material a soluționa cererea de revizuire de față.

Totodată, având în vedere dispozițiile art. 158 C. proc. civ., faptul că necompetența materială de soluționare a cauzei este, potrivit art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., o necompetența de ordine publică, care, în conformitate cu art. 159

1

C. proc. civ., poate fi invocată chiar și de instanță, din oficiu, s-a stabilit că, în speță, instanța judecătorească competentă a soluționa cererea de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță mai mare în grad față de cele ce au pronunțat hotărârile pretins a fi potrivnice.

Cauza, astfel declinată, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 18 iunie 2018, sub nr. x/2018.

La 10 septembrie 2018, revizuenta a depus la dosar precizări, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire.

Intimatul D. a transmis, la 2 octombrie 2018, prin fax și e-mail, întâmpinare, prin care a invocat tardivitatea formulării cererii de revizuire și inadmisibilitatea acesteia, susținând, totodată, că Înalta Curte de Casație și Justiție nu este instanța care ar trebui să soluționeze cauza.

Înalta Curte, la termenul din 4 octombrie 2018, a pus în discuția revizuentei excepția invocată prin întâmpinare de intimatul B. ce vizează necompetența materială a instanței supreme în soluționarea cererii de revizuire, pe care a respins-o, apreciind că este competentă material să soluționeze prezenta cerere de revizuire.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu și de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, ca tardivă, pentru următoarele considerente:

Cererea dedusă judecății de față are ca obiect revizuirea deciziei nr. 896 din 28 septembrie 2007, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x/2007, prin care a fost admisă excepția tardivității recursului, fiind respins ca tardiv formulat recursul declarat de intimata A. împotriva deciziei civile nr. 675 din 8 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu contestatorul D..

Este de menționat că motivului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., i se recunoaște în doctrină și în practica judecătorească, posibilitatea invocării și în cazul hotărârilor instanțelor de recurs care nu evocă fondul.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte a reținut, în acest context, că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor statuate de lege reprezintă una dintre consecințele principiului dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, stabilit de art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Instituirea unor termene procesuale servește atât unei mai bune administrări a justiției, cât și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

În raport de actul de învestire al instanței, respectiv cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., în ceea ce privește termenul în care se poate promova revizuirea sunt aplicabile dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care stipulează faptul că: termenul de revizuire este de o lună și se va socoti - în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea de atac. Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Se constată că prezenta cerere de revizuire a fost formulată la data de 9 martie 2018, după cum rezultă din data poștei aplicată pe plicul de corespondență aflat la dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Ploiești, astfel încât a fost depășit termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termen care a început să curgă de la pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, respectiv de la 28 septembrie 2007.

În consecință, Înalta Curte constată că revizuenta nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, astfel încât în raport de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 896 din 28 septembrie 2007, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2018.