ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2341/2019

Prin Sentința civilă nr. 2 din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a anulat, ca netimbrată, cererea de revizuire a Încheierii din 17 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, formulată de revizuenta A..

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., în cadrul căreia s-a invocat faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra nulității procesului-verbal din 21 iunie 2017 și că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. x din 11 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Mizil, definitivă și irevocabilă.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 1, pct. 2, pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 5 decembrie 2019, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a acestei instanțe în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ., precum și excepția inadmisibilității cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1), pct. 7 C. proc. civ.

Cu caracter prealabil, Înalta Curte reține că litigiul în funcție de care se stabilește legea procesuală aplicabilă în cauză are ca obiect contestația la executare formulată de contestatoarea A., în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Mizil.

În raport de data demarării executării silite, prin cererea depusă la BEJ B. de creditoarea C. la 24 septembrie 2012, în speță sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. adoptat în anul 1865, având în vedere prevederile art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Analizând excepțiile invocate din oficiu, a căror analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Din dezvoltarea motivelor de revizuire se reține invocarea faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, precum și încălcarea autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 609 din 11 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Mizil, definitivă și irevocabilă, motive de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 322 alin. (1), pct. 2 și 7 C. proc. civ.

Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ. Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere, iar alin. (2) al articolului menționat arată că în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Din interpretarea textelor legale precitate rezultă că cererea de revizuire, cu excepția celei întemeiate pe dispozițiile art. 322 alin. (1), pct. 7 C. proc. civ., se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea definitivă și a cărei revizuire se solicită.

În speță, hotărârea supusă revizuirii este Sentința civilă nr. 2 din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, definitivă conform dispozițiilor art. 377 alin. (1), pct. 4 C. proc. civ., coroborate cu art. 328 alin. (1) C. proc. civ.

Față de considerente expuse, competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ. aparține Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, instanță care a pronunțat hotărârea atacată și în favoarea căreia Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii.

În analiza excepției inadmisibilității cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 alin. (1), pct. 7 C. proc. civ., se reține că prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege, indiferent de motivul de revizuire pe care se fundamentează cererea, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

În speță, revizuenta supune căii extraordinare de atac o sentință prin care a fost soluționată o altă cerere de revizuire formulată de petenta A. împotriva Încheierii din 17 iulie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2019 într-o cerere de strămutare.

Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar art. 40 alin. (4) din același act normativ arată că Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, făcând aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, Sentința civilă nr. 2 din 26 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar al căilor ordinare sau extraordinare de atac, inclusiv a revizuirii.

În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților obligația îndeplinirii actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică ce reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, Sentința civilă nr. 2 din 26 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ce a fost atacată cu revizuire, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, întemeiată pe art. 322 alin. (1), pct. 7 C. proc. civ., formulată de revizuenta A. împotriva Sentinței civile nr. 2 din 26 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Cu privire la cererea formulată, prin întâmpinare, de intimații D. și E., de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, Înalta Curte urmează să o admită, în parte, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

În speță, intimații D. și E. sunt îndreptățiți să obțină, în condițiile art. 274 C. proc. civ., obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată întrucât cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă, revizuenta fiind în culpă procesuală.

Însă, Înalta Curte constată că dovada cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, depusă de intimați, respectiv chitanța nr. x din 27 noiembrie 2019 eliberată de Cabinet de Avocat F., vizează cererea de revizuire întemeiată atât pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. cât și pe cele prevăzute de pct. 7 ale aceluiași articol.

Întrucât, prin prezenta decizie, a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel Ploiești, urmând a fi constituit un alt dosar, iar pentru ambele dosare au fost administrate aceleași dovezi sub aspectul cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va admite, în parte, cererea formulată de intimații D. și E. și va obliga revizuentul la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către aceștia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire împotriva Sentinței civile nr. 2 din 26 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva aceleiași sentințe civile, întemeiată pe art. 322 alin. (1), pct. 7 C. proc. civ.

Admite, în parte, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimații D. și E. și obligă pe revizuentă la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către aceștia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2019.

GGC - CL