ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1026/2020

Asupra cererii de revizuire,

Din actele dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată cu numărul de dosar nr. x/2018 la 17 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. și CC. au chemat în judecată pe pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ A URANIULUI S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamanților a contravalorii alimentației de protecție, începând cu luna aprilie 2017 și până în prezent, la nivelul sumei de 10 RON/zi de persoană, alimentație prevăzută în contractul individual de muncă, Contractul colectiv de muncă, Legea nr. 319/2006, la acordarea în natură sau la plata contravalorii tichetelor de masă ce i se cuveneau, începând cu luna decembrie 2017 și până în prezent, ținându-se seama de Contractul colectiv de muncă, la plata dobânzilor legale aferente drepturilor susmenționate, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 3345 din data de 14 noiembrie 2018 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosar, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova, secția I Civilă, invocată prin întâmpinare și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe A., B., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., Y., Z., AA., BB. ȘI CC. în favoarea Tribunalului Brașov.

Cauza privind pe reclamantul X. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 14 noiembrie 2018 sub numărul x/2018, cea privind pe reclamantul C. a fost înregistrată sub numărul x/2018 pe rolul aceleiași instanțe, la aceeași dată, în timp ce, ulterior declinării competenței de către Tribunalul Prahova, cauza privind pe ceilalți reclamanți a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă la data de 4 decembrie 2018, sub numărul x/2018.

Prin sentința nr. 3348 din data de 14 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 privind pe reclamantul C., Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova, secția I civilă, invocată prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Cauza privind pe reclamantul C. a fost reînregistrată, subsecvent declinării competenței, pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția Civilă sub numărul de dosar x/2018, la data de 29 noiembrie 2018.

I. În litigiul privind pe reclamantul X., înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul x/2018, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 3349 la data de 14 noiembrie 2018, prin care a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să achite reclamantului contravaloarea alimentației de protecție, aferentă perioadei aprilie 2017 până în prezent, la nivelul sumei de 10 RON/zi, alimentație cuvenită reclamantului în temeiul dispozițiilor pct. K lit. d) din Contractul individual de muncă, art. 55.1 din Contractul colectiv de muncă, Anexei nr. 13 la Contractul colectiv de muncă și art. 14 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă.

A obligat pârâta să achite reclamantului contravaloarea tichetelor de masă care i s-ar fi cuvenit în perioada decembrie 2017 până în prezent, în temeiul dispozițiilor art. 55.2 din Contractul colectiv de muncă și Anexei nr. 25 la Contractul colectiv de muncă.

A obligat pârâta la plata către reclamant a dobânzii legale aferente drepturilor salariale mai sus menționate și a luat act că reclamantul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, judecând apelul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ A URANIULUI S.A. împotriva sentinței anterior menționate, a pronunțat decizia nr. 1219 din data de 18 aprilie 2019, prin care a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat, în tot, sentința nr. 3349 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 14 noiembrie 2018, în sensul că, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

II. În dosarul nr. x/2018 privind pe reclamantul C., prin sentința civilă nr. 17 pronunțată la 15 ianuarie 2019, Tribunalul Dâmbovița, secția Civilă a admis cererea, astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta să achite reclamantului contravaloarea alimentației de protecție aferentă perioadei aprilie 2017 - decembrie 2017, la nivelul de 10 RON/zi, a tichetelor de masă aferente lunii decembrie 2017, precum și la plata către reclamant a dobânzii legale aferentă drepturilor salariale mai sus menționate.

A respins cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, prin decizia nr. 1574 din data de 28 mai 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis apelul formulat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ A URANIULUI S.A. împotriva sentinței civile anterior menționate, în contradictoriu cu reclamantul C. și a schimbat, în tot, sentința, în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

III. În cadrul litigiului înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov, prin sentința civilă nr. 270/Mas din 27 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Brașov a admis acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC. împotriva pârâtei COMPANIA NAȚIONALĂ A URANIULUI S.A., prin reprezentant legal și, în consecință:

A obligat pârâta la plata contravalorii alimentației de protecție, în echivalent, la nivelul sumei de 10 RON/zi de fiecare reclamant, începând cu luna aprilie 2017 până în prezent.

A obligat pârâta la acordarea în natură sau la plata contravalorii tichetelor de masă cuvenite reclamanților începând cu luna decembrie 2017 până în prezent.

A obligat pârâta la plata dobânzii legale aferentă drepturilor salariale de mai sus.

A respins cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 20 decembrie 2019 dată în Cameră de consiliu, Tribunalul Brașov a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. și CC., dispunând îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinta civila nr. 270/2019 a Tribunalului Brasov si în încheierile premergătoare date în acest dosar, în sensul ca numitii C. si X. nu au calitatea de reclamanți în cauză, îndreptarea urmând a se face pe ambele exemplare ale hotărârii.

Împotriva sentinței civile nr. 270/Mas din 27 martie 2019 a declarat apel, în termen legal, pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ A URANIULUI S.A., solicitând schimbarea acestei hotărâri, în tot, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția Civilă.

Instanța de apel a pronunțat în cauză încheierea din data de 2 septembrie 2019, prin care a respins excepția puterii de lucru judecat invocată de către apelanta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ A URANIULUI S.A. prin răspunsul la întâmpinare formulat în cauză.

Ulterior, prin decizia nr. 1106/Ap din data de 16 septembrie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis apelul declarat de apelanta COMPANIA NAȚIONALĂ A URANIULUI S.A. împotriva sentinței Tribunalului Brașov pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ A URANIULUI S.A. București.

A obligat pârâta la plata către reclamanți a contravalorii alimentației de protecție în echivalent alimente, începând cu luna aprilie 2017 și în continuare, în valoare de 10 RON/persoană pe zi, precum și la plata dobânzii legale aferente sumei menționate, începând cu luna aprilie 2014 și până la plata efectivă a debitului.

A respins pretențiile reclamanților având ca obiect plata tichetelor de masă și a dobânzii aferente acestei sume, ca nefondate.

A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.

În același dosar de apel, x/2018, urmare solicitării adresate de către intimații-reclamanți A., B., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., Y., Z., AA., BB. ȘI CC., Curtea de Apel Brașov a pronunțat încheierea din Camera de consiliu din 9 martie 2020, prin care a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul deciziei civile nr. 1106/Ap din data de 16 septembrie 2019 pronunțată în dosarul civil nr. x/2018 al Curții de Apel Brașov, în sensul că numiții C. și X. nu au calitatea de intimați reclamanți în cauză, aceștia fiind menționați din eroare.

A dispus a se face mențiune despre îndreptarea erorii materiale pe ambele exemplare originale ale hotărârii.

IV. Împotriva deciziei nr. 1106/Ap din data de 16 septembrie 2019 și a încheierii din data de 2 septembrie 2019, ambele pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă în dosarul nr. x/2018, a formulat cerere de revizuire COMPANIA NAȚIONALĂ A URANIULUI S.A., ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. x/2019.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe motivele de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., sub cel din urmă menționat text de lege fiind invocată contrarietatea deciziei civile nr. 1106/Ap din data de 16 septembrie 2019 și a încheierii de ședință din data de 2 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2018, față de decizia civilă nr. 1219 din data de 18 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2018 și decizia civilă nr. 1574 din data de 28 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2018.

Revizuenta a solicitat, în temeiul art. 512 din C. proc. civ., suspendarea executării deciziei civile suspuse revizuirii, până la soluționarea caii extraordinare de atac, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul argumentului contrarietății de hotărâri, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea, în tot, a deciziei civile nr. 1106/Ap din 16 septembrie 2019, cu consecința admiterii apelului și schimbării hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii introductive a intimaților, făcând trimitere revizuenta la textul art. 430 și 431 din C. proc. civ.

A susținut că decizia civilă nr. 1106/Ap din 16 septembrie 2019 și încheierea de ședință din data de 2 septembrie 2019, ambele pronunțate de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2018, sunt potrivnice celor două decizii civile anterior menționate, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, prin efectul cărora au fost respinse cererile formulate de reclamanții X. și C..

A menționat că, deși cererea privind pe cei doi intimați, ce a făcut inițial obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Brașov, a fost disjunsă, reclamanții X. și C. au continuat să figureze ca părți și în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Brașov și în cel de apel al Curții de Apel Brașov, această din urmă instanță pronunțând o hotărâre potrivnică deciziilor civile pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în soluționarea aceleiași cereri.

Astfel, revizuenta a susținut, în esență, că decizia supusă revizuirii a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat, atât sub aspectul efectului său negativ - în ceea ce-i privește pe intimații X. și C., cât și sub aspectul efectului pozitiv - în ceea ce-i privește pe ceilalți intimați, făcând referire revizuenta, în acest ultim caz, la considerentele deciziei a cărei revizuire o solicită, despre care a susținut că încalcă puterea lucrului judecat atașată considerentelor deciziilor Curții de Apel Ploiești.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații au solicitat respingerea cererii de revizuire.

Au precizat că, numiții X. și C. au fost menționați, din eroare, atât în fișa dosarului nr. x/2018 întocmită de Tribunalului Brașov, cât și, după momentul disjungerii și declinării competenței de către Tribunalul Prahova, în hotărârile judecătorești pronunțate cu privire la cei doi intimați în dosarele nr. x/2018, respectiv 5228/105/2018. Au mai arătat intimații că au înaintat, atât către Tribunalul Brașov, cât și către Curtea de Apel Brașov, cereri prin care au solicitat îndreptarea erorilor evidente strecurate în sentința civilă nr. 270/Mas/2019, respectiv în decizia civilă nr. 1106/Ap/2019 pronunțate în dosarul nr. x/2018, susținând intimații că în speță nu sunt incidente prevederile art. 430 C. proc. civ.

La termenul din 21 noiembrie 2019, Curtea de Apel Brașov a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (fiind constituit prezentul dosar) și a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea acestei cereri.

Prin decizia civilă nr. 1611/Ap/2019 din 21 noiembrie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cererii de revizuire întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și a declinat competența materială de soluționare a acestei cereri în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

VI. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub același număr de dosar, la data de 9 ianuarie 2020.

La data de 12 iunie 2020, intimații au depus o nouă întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă și au invocat excepția lipsei calității procesual active a intimaților X. și C., excepția ce a fost respinsă de instanță, astfel cum reiese din partea introductivă a prezentei decizii.

VII. Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Pretinsa contrarietate de hotărâri este invocată ca existând, pe de o parte, între decizia nr. 1106/Ap din data de 16 septembrie 2019 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă dată în dosarul nr. x/2018 având ca obiect drepturi salariale (hotărâre a cărei revizuire se solicită) și, pe de altă parte, deciziile nr. 1219 din data de 18 aprilie 2019 și nr. 1574 din data de 28 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, decizii prin care s-au soluționat litigii cu același obiect, disjunse din cauza în care s-a pronunțat hotărârea supusă revizuirii (nr. 4341/105/2018).

a) Deși cererea introductivă de instanță a fost cea din dosarul înregistrat sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Prahova (competența de soluționare fiind declinată către Tribunalul Brașov), această cauză s-a finalizat ultima, prin decizia nr. 1106/Ap din data de 16 septembrie 2019, îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din Camera de consiliu dată la 9 martie 2020, ambele pronunțate în apelul declarat de revizuentă în contradictoriu cu intimații A., B., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., Y., Z., AA., BB. și CC..

Cererea de revizuire vizează atât încheierea din data de 2 septembrie 2019 a instanței de apel, prin care s-a respins excepția puterii de lucru judecat invocată de către apelanta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ A URANIULUI S.A, cât și decizia nr. 1106/Ap din data de 16 septembrie 2019, hotărâre prin care instanța a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ A URANIULUI S.A. împotriva sentinței Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul admiterii, doar în parte, a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ A URANIULUI S.A., fiind respinse pretențiile reclamanților având ca obiect plata tichetelor de masă și a dobânzii aferente acestei sume, ca nefondate.

Se observă că, deși intimații C. și X. au fost menționați ca părți în dosarul Curții de Apel Brașov, ulterior, potrivit încheierii din Camera de consiliu din 9 martie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul deciziei civile nr. 1106/Ap din data de 16 septembrie 2019 pronunțată în dosarul civil nr. x/2018, în sensul că numiții C. și X. nu au calitatea de intimați reclamanți în cauză, fiind menționați din eroare.

b) Urmare sentinței de declinare a competenței nr. 3345 din data de 14 noiembrie 2018 a Tribunalului Prahova pronunțată în dosarul nr. x/2018, litigiul privind pe reclamantul X. a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul x/2018, fiind pronunțată sentința civilă nr. 3349 la data de 14 noiembrie 2018, prin care s-a admis în integralitate acțiunea precizată formulată de reclamant.

Soluția a fost schimbată, în tot, prin decizia nr. 1219 din data de 18 aprilie 2019, prin care Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de revizuentă și a respins acțiunea ca neîntemeiată.

c) O soluție similară a pronunțat Curtea de Apel Ploiești în judecarea apelului declarat de revizuentă în dosarul nr. x/2018, privind pe intimatul C. (a cărui cerere, disjunsă din dosarul inițial, x/2018, fusese reînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova cu nr. x/2018, în cadrul căruia a fost declinată competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Dâmbovița).

Astfel, prin decizia civilă nr. 1574 din 28 mai 2019, Curtea a admis apelul revizuentei și a schimbat, în tot, sentința civilă nr. 17 pronunțată la 15 ianuarie 2019 de Tribunalul Dâmbovița, secția Civilă, în sensul respingerii cererii formulate de reclamant.

În esență, revizuenta a susținut că decizia supusă revizuirii a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat, atât sub aspectul efectului său negativ cât și sub aspectul efectului pozitiv, în acest ultim caz revizuenta afirmând că, prin considerentele deciziei a cărei revizuire o solicită, a fost încălcată puterea lucrului judecat atașată considerentelor deciziilor Curții de Apel Ploiești.

Astfel cum impun dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la analiza admisibilității cererii de revizuire și la faptele pe care se întemeiază.

Pe de o parte, se reține că scopul cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este acela de înlăturare a efectelor judecății realizate cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, în situația când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces, sau, dacă această excepție a fost invocată, de omisiunea instanței de a se pronunța asupra acesteia.

Pornind de la aceste considerații de ordin teoretic, Înalta Curte constată că în cadrul litigiului finalizat prin pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, a fost invocată puterea lucrului judecat vizând decizia nr. 1291 din 18 aprilie 2019, iar instanța de apel a analizat aspectul invocat.

În acest sens, Înalta Curte constată că prin încheierea din data de 2 septembrie 2019, instanța de apel ce a judecat dosarul nr. x/2018 a reținut următoarele:

"În urma deliberării, instanța respinge excepția puterii de lucru judecat invocată de către apelanta pârâtă Compania Națională a Uraniului S.A. prin răspunsul la întâmpinare formulat în cauză, ca neîntemeiată, întrucât din analiza dispozițiilor art. 431 C. proc. civ. instanța reține, conform rigorilor de interpretare logico-gramaticale, faptul că pentru existența puterii de lucru judecat este necesară întrunirea cumulativă a triplei identități de părți, obiect și cauză și în situația în care în procesul în care este opusă această excepție are legătură cu soluționarea unui alt proces în care s-a supus judecății aceeași chestiune de fapt și de drept.

Din analiza susținerii excepției, precum și a deciziei civile menționate, nr. 1219/2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, rezultă, astfel cum a învederat și partea apelantă, faptul că în cauza de față și în cauza ce a format obiectul judecății soluționată definitiv prin decizia menționată anterior, există identitate de cauză și același obiect, însă, identitatea de părți este numai parțială, în sensul existenței aceluiași pârât, Compania Națională a Uraniului S.A., reclamanții fiind persoane diferite.

În aceste condiții, instanța reține că nu este întrunită tripla identitate impusă de dispozițiile art. 431 C. proc. civ., decizia civilă pe care se sprijină excepția invocată va fi avută în vedere numai cu titlu de jurisprudență, care nu reprezintă un izvor de drept. Prin urmare, faptul că o altă instanță a soluționat un litigiu similar celui de față, în care reclamantul este altul, nu înseamnă existența puterii de lucru judecat, ci faptul că la nivel național există mai multe cauze similare în care soluțiile pot fi diferite, fără ca soluția pronunțată de către una dintre instanțe să lege instanța care se pronunță în prezenta cauză."

Deși revizuenta susține că instanța de apel nu a soluționat chestiunea efectului pozitiv al autorității lucrului judecat, din considerentele anterior redate rezultă că instanța a avut în vedere distincția dintre excepția autorității de lucru judecat și excepția puterii de lucru judecat, precizându-se că, în raport cu textul art. 431 din C. proc. civ., instanța va avea în vedere decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești cu titlu de jurisprudență, deoarece soluția pronunțată într-un litigiu similar, în raport cu un alt reclamant, nu echivalează cu existența puterii de lucru judecat, ci reprezintă practică neunitară.

O scurtă, dar similară în concluzii analiză a fost realizată și în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Ploiești privind pe intimatul C., instanța de apel reținând, mai întâi, că motivul de apel privind încălcarea autorității de lucru judecat a fost tardiv invocat, cu toate acestea, arătând, ulterior, că:

"Pe de altă parte, se poate observa că nici în condițiile în care erau invocate în termenul prevăzut de lege, aceste susțineri nu puteau fi primite. (…) În ceea ce privește excepția puterii de lucru judecat de lucru judecat, se observă că hotărârea invocată constituie în realitate un precedent judiciar, care, potrivit dreptului român, nu constituie lege".

Pe baza celor mai sus arătate, Înalta Curte constată că, în litigiul în care s-a pronunțat decizia supusă revizuirii (dar și în cel privind pe intimatul C., în care s-a pronunțat decizia nr. 1574 din 28 mai 2019), instanța de apel s-a pronunțat asupra excepției puterii de lucru a deciziei civile nr. 1291 din 18 aprilie 2019, ceea ce face ca această analiză să nu mai poată fi realizată în cadrul cererii de revizuire.

În ceea ce privește pretinsa contrarietate a deciziei nr. 1106/Ap din 16 septembrie 2019 cu decizia nr. 1574 din 28 mai 2019, se observă că, similar cu litigiul în care s-a pronunțat decizia 1219 din 18 aprilie 2019, în privința celor două cauze nu este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză juridică, întrucât reclamanții din cele două litigii, finalizate cu hotărârile pretins contrare, sunt diferiți.

Pe de altă parte, chiar dacă textul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, această prevedere legală nu permite ca o hotărâre judecătorească să fie revizuită pentru motivul că, prin considerentele sale ce rezolvă o problemă litigioasă, contravine unei hotărâri anterioare, dacă cele două hotărâri sunt date în dosare diferite, între care nu există identitate de părți.

Sub aspectul pretinsei încălcări a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, invocată de revizuentă, Înalta Curte subliniază că textul art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. ("Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire …. ea va anula cea din urmă hotărâre") oferă soluția legală doar în ceea ce privește efectul negativ al lucrului judecat, iar nu și în ceea ce privește efectul pozitiv, deoarece cadrul legal arătat permite, exclusiv, anularea deciziei care încalcă autoritatea de lucru judecat, prin nesocotirea unei hotărâri anterioare, pronunțate în dezlegarea aceluiași raport juridic litigios, dar în sens contrar.

Acest mod de soluționare a cererii de revizuire, singurul aflat la îndemâna instanțelor de revizuire la data introducerii acțiunii introductive, nu conferă posibilitatea unei continuări a judecății, în sensul reevaluării temeiniciei sau legalității hotărârii anulate, în raport cu efectele lucrului dezlegat definitiv în cadrul unui alt litigiu, aflat în legătură cu problema litigioasă rezolvată prin hotărârea anulată, dar care nu întrunește caracteristicile tertei identități.

Se constată, astfel, că în cazul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, reglementat prin art. 430 alin. (2) C. proc. civ., nu există un cadru legal de sancționare a hotărârii supuse revizuirii, deoarece anularea acestei hotărâri ar lăsa nerezolvat raportul juridic litigios diferit, dar aflat în legătură cu cel soluționat definitiv prin hotărârea ce se cere revizuită.

Acest cadru legislativ a fost interpretat, în practica covârșitor majoritară a instanțelor, ca relevând inexistența voinței legiuitorului de a permite revizuirea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., în ipoteza confirmării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Ca atare, o cerere de revizuire în care se invocă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, cum este cea de față, nu poate fi analizată în contextul de strictă interpretare oferit de reglementarea legală aplicabilă acestei căi de atac extraordinare la momentul introducerii acțiunii, fiind inadmisibilă.

Prin urmare, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prescrise de lege pentru ca revizuirea deciziei civile nr. 1106/Ap din 16 septembrie 2019 și a încheierii din 02 septembrie 2019, întemeiată pe argumentul contrarietății de hotărâri, să poată fi primită, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta COMPANIA NAȚIONALĂ A URANIULUI S.A. (CNU S.A.) împotriva deciziei civile nr. 1106/Ap din 16 septembrie 2019 și a încheierii din 02 septembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2020.