ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5091/2018

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub dosar nr. x/2016, contestatorul Colegiul Tehnic Henri Coandă - Tg-Jiu, în contradictoriu cu intimații A. și BEJ B. a formulat contestație la executare împotriva somației de executare emisă la data de 25 octombrie 2016 și a procesului-verbal de stabilire a onorariului și a cheltuielilor de executare din 25 octombrie 2016, acte de executare silită emise în dosarul de executare silită nr. x/2011 al BEJ B., precum și împotriva tuturor actelor de executare silită ulterioare acestora, prin care a solicitat, în principal, să se constate că executarea silită începută în dosarul de executare silită nr. x/2011 al BEJ B. s-a încheiat/finalizat în data de 12 decembrie 2015, când au fost executate integral dispozițiile din sentința civilă nr. 1456 din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2008 și să se dispună încetarea executării silite, potrivit art. 404 alin. (1) din vechiul C. proc. civ. să se constate, în temeiul art. 389 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., că de la data întreruperii executării silite, începute în dosarul de executare nr. 202/E/2011 al BEJ B., 12 decembrie 2015 și respectiv 8 ianuarie 2016 (data emiterii ultimei adrese în dosarul de executare), creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data ultimului act de executare silită, fără să fi urmat alte acte de urmărire/executare silită, executarea silită continuată prin noul act de executare constând în somația din data de 25 octombrie 2016 - fiind perimată de drept și, pe cale de consecință, să se dispună desființarea/anularea acesteia; să se dispună anularea somației de executare din data de 25 octombrie 2016 și a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 25 octombrie 2016, emise în dosarul de executare silită nr. x/2011 al BEJ B., precum și a oricăror acte de executare silită emise ulterior acestei date, precum și anularea executării silite înseși, începută după data de 25 noiembrie 2016, în dosarul de executare nr. 202/E/2011 al BEJ B., pentru motive de nelegalitate privind executarea silită înseși începută în data de 25 octombrie 2016, în vechiul dosar de executare silită nr. x/2011; în subsidiar, a solicitat reducerea onorariul executorului judecătoresc, proporțional cu munca efectiv prestată și reducerea onorariului de expert contabil, stabilit/aprobat de executorul judecătoresc în faza de executare silită, onorarii care sunt calculate în mod abuziv, față de munca efectiv prestată de aceștia în faza de executare silită, urmând să se aibă vedere că atât executorul judecătoresc, cât și expertul contabil au mai obținut și anterior onorarii nejustificat de mari; întoarcerea executării silite pentru suma de 3.502 RON, în cuantum actualizat la data plății efective, sumă ce a fost reținută/retrasă nejustificat de către executorul judecătoresc și intimatul-creditor, în data de 12 decembrie 2015, lipsind acte legale de executare silită pentru această sumă; să fie obligat intimatul-creditor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2540/2017 din 30 martie 2017, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, secția Civilă în dosarul nr. x/2016 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a BEJ B., invocată prin întâmpinare de intimatul BEJ B..

A fost respinsă contestația formulată de contestatoarea Colegiul Tehnic "Henri Coandă" în contradictoriu cu intimatul BEJ B., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată prin întâmpinare de intimatul A..

A fost respinsă contestația la executare introdusă de contestatoarea Colegiul Tehnic "Henri Coandă", în contradictoriu cu intimatul A..

A fost respinsă cererea de întoarcere a executării silite.

A fost respinsă cererea privind obligarea intimatului A. la plata cheltuielilor de executare.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs, în termen legal, Colegiul Tehnic Henri Coandă Târgu Jiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 122 din 2 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2016 a fost admis recursul formulat de recurentul creditor Colegiul Tehnic Henri Coandă Târgu Jiu împotriva sentinței civile nr. 2540/2017 din 30 martie 2017 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu intimații A. și BEJ B..

A fost modificată sentința atacată, în sensul că a fost admisă în parte contestația la executare.

Au fost anulate toate actele de executare întocmite de BEJ B. în dosarul de executare nr. 202/E/2011, începând cu data de 25 octombrie 2016, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire solicitând admiterea acesteia, respingerea recursului formulat de către contestator și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 69 din 7 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă în dosarul nr. x/2018 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj și a fost declinată soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A. în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pe rolul acestei instanțe, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2018.

Prin decizia nr. 405/2018 din 10 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă s-a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 122 din 2 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, deși revizuentul a indicat ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în vigoare de la 15 februarie 2013, prevederile legale incidente cauzei sunt cele conținute în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se calculează, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârea a cărei revizuire se solicită este pronunțată de o instanță de recurs după evocarea fondului, de la data pronunțării acesteia.

Astfel, decizia civilă nr. 122 a fost pronunțată de Tribunalul Gorj, secția Civilă, în recurs, prin evocarea fondului, la data de 2 octombrie 2017, astfel că termenul de 1 lună reglementat de art. 322 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. s-a calculat de la acel moment, iar cererea de revizuire a fost depusă de revizuentul A. la 11 aprilie 2018, peste termenul legal.

Împotriva deciziei nr. 405/2018 din 10 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, recurentul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În argumentarea memoriului de recurs, neîncadrat în drept, recurentul arată că motivele invocate prin cererea de revizuire se încadrează în situația prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și că aplicarea legilor de procedură civilă în timp își produc efectele în vederea cărora au fost edictate de la data intrării în vigoare și până la abrogare.

Astfel, în virtutea principiului neretroactivității, care se aplică și în materie procedurală, toate actele și faptele juridice ce se produc între momentul intrării în vigoare și cel al abrogării unei legi vor fi guvernate de aceasta.

Actele și faptele ce prezintă relevanță sub aspect procedural se pot prelungi însă și după abrogarea unei legi.

În asemenea împrejurări, "conflictul legilor în timp" se soluționează potrivit principiului imediatei aplicațiuni a legii noi.

Ultimul act normativ va guverna atât procesele în curs de judecată, cât și cele născute din fapte anterioare noii legi, dar care au fost promovate după apariția acesteia.

Principiul enunțat se întemeiază pe ideea că cel din urmă act normativ urmărește să asigure o mai bună judecată, fapt ce impune aplicarea lui imediată.

Căile de atac sunt guvernate de legea în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești atacate. Termenele de procedură sunt supuse legii în vigoare la data când acestea au început să curgă.

În acest context, recurentul arată că cererea sa de revizuire viza o hotărâre judecătorească dată în recurs de Tribunalul Gorj prin care se anulau două acte de executare silită emise de executorul judecătoresc în anul 2016, adică după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ.

Mai mult decât atât, recurentul susține că Tribunalul Gorj avea obligația să-i comunice hotărârea dată în recurs, iar în temeiul dispozițiilor art. 425 alin. (3), art. 427 alin. (3) C. proc. civ., aceasta hotărâre, în condițiile absenței sale de la pronunțare devenea definitivă fiindu-i opozabilă sub acest aspect de la data comunicării, comunicare care s-a făcut la cererea sa în martie 2018.

Cu toate aceste argumente, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de revizuire prin admiterea excepției tardivității introducerii acesteia, fără a se pronunța asupra fondului cererii de revizuire.

În acest sens, recurentul apreciază că soluția adoptată de Curtea de Apel Craiova prin decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de procedură și fără o cercetare atentă a datei începerii litigiilor ce trebuiau să facă obiectul analizei, a actelor de executare silită asupra cărora s-au pronunțat două instanțe diferite, acte ce au fost emise de executorul judecătoresc cu mult timp de la intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., dispoziții ce trebuiau aplicate la soluționarea cererii sale de revizuire.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, constată că recursul declarat de recurentul-revizuent A. este nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, se impune subliniat că, deși revizuentul a indicat în cererea de revizuire supusă recursului, dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, potrivit căruia dispozițiile Noului C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, în speță sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, prin prisma cărora va fi examinat recursul declarat împotriva cererii de revizuire.

În acest context, criticile formulate de recurent ce vizează aplicarea greșită a normelor de procedură se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal.

În speță, recurentul susține că cererea sa de revizuire viza o hotărâre judecătorească dată în recurs de Tribunalul Gorj prin care se anulau două acte de executare silită emise de executorul judecătoresc în anul 2016, adică după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., context în care arată că exercitarea căilor de atac sunt guvernate de legea în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești atacate, termenele de procedură fiind supuse legii în vigoare la data când acestea au început să curgă.

Într-o altă critică, recurentul susține că Tribunalul Gorj avea obligația să-i comunice hotărârea dată în recurs, iar în temeiul dispozițiilor art. 425 alin. (3) și art. 427 alin. (3) C. proc. civ., această hotărâre devenea definitivă, în condițiile absenței sale de la pronunțare, fiindu-i opozabilă sub acest aspect de la data comunicării, comunicare care s-a făcut la cererea sa în martie 2018, considerent în raport cu care apreciază că cererea de revizuire nu era tardiv formulată.

Aceste susțineri sunt nefondate, urmând a fi respinse având în vedere că litigiului de față îi sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, întrucât obiectul ambelor procese finalizate prin pronunțarea hotărârilor pretinse a fi potrivnice a fost contestație la executare, executare care a fost demarată în anul 2011, formând obiectul dosarului nr. x/2011 al BEJ B..

În acest context, se reține că potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea 76/24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile C. proc. civ. nou se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, iar executările începute anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. - 15 februarie 2013 - rămân supuse dispozițiilor C. proc. civ. anterior, inclusiv sub aspectul contestațiilor la executare ulterior formulate.

Totodată, se reține că ambele litigii în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești între care se pretinde că există contrarietate au fost soluționate în temeiul dispozițiilor C. proc. civ. de la 1865, inclusiv dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Gorj, în cadrul căruia s-a pronunțat decizia civilă nr. 122/2 octombrie 2017 a cărei anulare s-a solicitat prin formularea cererii de revizuire.

În acest sens, deși revizuentul a indicat ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 509 pct. 8 ale C. proc. civ. în vigoare de la 15 februarie 2013, prevederile legale incidente în prezenta cauză sunt cele conținute în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, context în care, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună si se calculează, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârea ce se cere a fi revizuită este pronunțată de o instanță de recurs după evocarea fondului, de la data pronunțării acesteia.

În ceea ce privește susținerea recurentului, referitoare la data comunicării deciziei civile nr. 122 din 2 octombrie 2017, în raport cu care trebuia calculat termenul de exercitare a revizuirii, de 1 lună, se constată că potrivit art. 261 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865 comunicarea către părți a hotărârii se realiza, în copie, doar în cazul în care era necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau a recursului, aspect ce nu vizează cauza de față.

În acest context, nu se poate constata că s-au încălcat dispozițiile legii pentru a fi reținut motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de consecință, întrucât critica adusă deciziei pronunțate de Curtea de Apel Craiova este nefondată, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei nr. 405/2018 din 10 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei nr. 405/2018 din 10 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2018.