ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2594/2007

Asupra cererii de revizuire

de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 945 din 14 februarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței nr. 229 din 4 octombrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, și a fost

modificată hotărârea atacată, în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată

de reclamantul S.A., prin care solicita recunoașterea calității de beneficiar al

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această decizie,

Înalta Curte a reținut, în esență, că simpla mutare a reclamantului dintr-o

localitate în alta nu poate fi considerată refugiu cauzat de persecuții etnice

iar înscrisurile și declarațiile martorilor, pe care Instanța de Fond le invocă

în motivarea hotărârii, nu respectă cerințele prevăzute de lege și nu se

coroborează cu nici un alt mijloc de probă.

Împotriva acestei decizii a formulat

cerere de revizuire S.A., invocând prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv a descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică, de care

nu a avut cunoștință la judecarea recursului.

Revizuientul se prevalează în

susținerea cererii sale de acte emise de intimată respectiv Decizia nr. 5007

din 7 noiembrie 2006 de revizuire a drepturilor prevăzute de Decretul Legii nr.

189/2000 republicat și Decizia nr. 263111 din 27 noiembrie 2006 privind acordarea

pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă.

În motivarea cererii de revizuire

se învederează că este beneficiar a Legii nr. 189/2000 iar intimata din proprie

inițiativă i-a recunoscut acestuia calitatea întrucât atât el cât și întreaga familie

a fost refugiată pe motive etnice în perioada celui de al doilea război mondial.

La dosar s-a depus actele sale

de stare civilă precum și cele care dovedesc ca și pentru sora revizuentului

numita S.A. i s-au recunoscut drepturile și calitatea de beneficiar a Legii nr.

189/2000.

Instanța constată

următoarele:

Revizuirea este o cale de atac

de retractare, care se exercită împotriva hotărârilor definitive, în cazurile

și condițiile expres stabilite de lege.

În cauză s-a solicitat

revizuirea deciziei nr. 945 pronunțată la 14 februarie 2007 prin care Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a

admis recursul Casei Județene de Pensii Suceava și a modificat sentința civilă nr.

229 din 4 octombrie 2006 a Curții de Apel Suceava, în sensul că a respins

cererea reclamantului privind recunoașterea de beneficiar a drepturilor prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Conform art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuirea se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri

doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate

dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Revizuentul prezintă înscrisuri

noi, care nu au fost folosite în procesul în care s-a pronunțat hotărârea

atacată, respectiv cele două hotărâri emise de intimată care pe baza probelor administrate

din oficiu și fără a rezulta că a avut în vedere și s-a pus în executare sentința

civilă nr. 229 din 4 octombrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a recunoscut revizuentului

calitatea și a acordat drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Revizuentul nu a cunoscut faptul

că s-au emis cele două hotărâri de către intimată, care nu a înștiințat Instanța

de Recurs că a procedat la recunoașterea drepturilor prevăzute de lege în

favoarea sa.

În raport cu prevederile art.

322 pct. 5 C. proc. civ., Curtea constată întemeiată cererea de revizuire și în

baza art. 327 C. proc. civ. o va admite, schimbând în tot decizia atacată.

Pe baza probelor

administrate în cauză, se constată că reclamantul împreună cu familia s-a

refugiat din satul Șipotele Sucevei în satul Izvoarele Sucevei în anul1940.

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, reclamantul este beneficiar

al drepturilor prevăzute de lege pentru perioada 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945.

Dovada refugiului poate fi

făcută nu numai cu documente oficiale așa cum susține recurenta-pârâtă ci și cu

orice mijloc de probă, în condițiile art. 6

1

din O.G. nr. 189/2000,

așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 319/2002.

Cum reclamantul a dovedit refugierea

din Șipotele Sucevei, U.R.S.S. în România în anul 1940, împreună cu familia din

teritoriul ocupat de trupele sovietice, ca urmare a persecuțiilor etnice, dovada

fiind făcută atât cu adeverința din 31 ianuarie 2006 eliberată de Rada comunei

Șepit, Ucraina, cât și cu declarații de martori, criticile formulate de

recurentă sunt nefondate. Recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Suceava

va fi, în consecință, respins în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire

formulată de S.A. împotriva deciziei nr. 945 din 14 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Schimbă decizia atacată, în

sensul că respinge recursul, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 mai 2007.