ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5007/2006

Deliberând

asupra recursului penal de

față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9

din 10 ianuarie 2006, Tribunalul Botoșani a condamnat-o pe inculpata C.M.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art.

211 alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

75 lit. c) C. pen. și art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., la 4 ani

închisoare cu executare.

Pentru această inculpată s-a

dedus din pedeapsa de executat durata reținerii din 19 noiembrie 2004.

Inculpatul B.M. a fost

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.

(2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C.

pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de un an

închisoare.

În temeiul art. 83 C. pen.,

s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 401 din 19 octombrie 2004 a Tribunalului Botoșani,

rămasă definitivă, prin neapelare la data de 1 noiembrie 2004 și pe care a

adiționat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta sentința inculpatul urmând a

executa pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare.

Prin aceeași sentință, în

temeiul art. 103 C. pen., s-a aplicat inculpatului minor E.A., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b), alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., măsura educativă

a libertății supravegheate constând în lăsarea minorului în libertate pe timp

de un an, sub supravegherea deosebită a părinților.

Au mai fost obligați și la

plata despăgubirilor civile către partea vătămată constituită parte civilă în

cauză, precum și la plata cheltuielilor judiciare datorate statului, inculpații

minori în solidar și cu părțile responsabile civilmente.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut situația de fapt prezentată în actul de sesizare,

respectiv faptul că:

În ziua de 18 noiembrie

2004, inculpata C.M. s-a întâlnit la barul E. din orașul Săveni cu partea

vătămată P.M. unde au consumat băuturi alcoolice. Cunoscând că inculpata

obișnuiește să întrețină raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani,

partea vătămată i-a solicitat acest lucru pornind împreună în căutarea unui loc

adecvat, în jurul orelor 18,00. Ulterior, în timpul deplasării acestora s-au

întâlnit cu inculpatul  minor B.M. căruia partea vătămată i–a cerut să-i caute

o cameră liberă, iar aceasta i-a condus în curtea Spitalului orășenesc Săveni,

unde acesta știa că este o cameră dezafectată.

Pe drum, inculpata C.M. i-a

spus inculpatului minor că partea vătămată are bani și s-a hotărât să o

deposedeze de aceștia.

Ajungând la locul indicat de

către inculpatul minor partea vătămată a refuzat să intre în acea cameră,

motivând că nu este amenajată corespunzător, și văzând că este deja întuneric,

fiind loc prielnic de a o deposeda de bani, inculpata C.M. l-a trimis pe

inculpatul minor să-l aducă de la faetonul din fața barului E. și pe nepotul

ei, respectiv inculpatul minor E.A., pentru a-i ajuta la comiterea faptei,

urmând ca să împartă în trei banii sustrași.

Inculpatul B.M. s-a deplasat

în fața barului E. unde i-a explicat celuilalt inculpat minor ce urmează să

facă, acesta fiind de acord, ambii venind la locul unde se afla inculpata și

partea vătămată. Prin surprindere, inculpatul E.A. i-a aplicat o lovitură cu

pumnul în fața părții vătămate, a izbit-o cu spatele de u zid și, în timp ce o

ținea imobilizată de mâini, celălalt inculpat minor i-a sustras din buzunarul

cămășii suma de 400.000 lei.

Pe durat derulării

agresiunii, inculpata C.M. stătea în imediata apropriere, privind la ceea ce se

întâmplă, prezența sa constituind un sprijin moral în comiterea faptei. După ce

inculpații minori au deposedat-o pe partea vătămată de bani, toți trei au fugit

din acel loc, împărțind în trei banii sustrași.

Fiind expertizată, s-a

constatat că partea vătămată a suferit leziuni ca urmare a agresiunii ce au

necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile îngrijiri medicale.

Împotriva sentinței au

declarat apel inculpații C.M. și B.M.

Inculpata C.M. a criticat

sentința sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, considerând-o prea aspră,

având în vedere împrejurările săvârșirii infracțiunii, faptul că a avut o

contribuție indirectă, ea fiind doar complice.

Inculpatul B.M., de asemenea,

a criticat sentința, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, considerând-o

prea aspră în raport cu modalitatea concretă de săvârșire a faptei care denotă

un grad de pericol social scăzut, având totodată și o situație familiară grea,

precum și o poziție procesuală corectă.

Analizând apelul declarat de

inculpata C.M. sub aspectul motivelor invocate cât și sub toate aspectele de

fapt și de drept ale cauzei, Curtea a constatat că acesta este nefondat.

Cât privește pe inculpatul B.M.,

din probatoriul administrat în cauză, a reieșit că el împreună cu inculpatul E.A.,

au imobilizat partea vătămată, sustrăgându-i din buzunarul cămășii suma de

400.000 lei.

Stabilind vinovăția acestui

inculpat, prima instanță i-a aplicat acestuia o pedeapsă care a fost corect

individualizată cu respectarea criteriilor generale, prevăzute de art. 100 C.

pen., însă, datorită faptului că acesta este cunoscut cu antecedente penale față

de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 401 din 19

octombrie 2004 a Tribunalului Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare la

data de un noiembrie 2004, și că fapta din prezenta cauză a fost comisă în

termenul de încercare al suspendării condiționate, în mod corect acest inculpat

a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, executabilă în regim de

penitenciar.

Întrucât în cauză s-a reținut

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., și s-a dat o

eficiență acestei instituții, nu se impune reducerea pedepsei iar motivele de

circumstanțiere invocate de inculpat au fost deja avute în vedere la

individualizarea pedepsei, de instanța de fond.

Curtea de Apel Suceava, secția

pentru minori și familie, prin decizia penală nr. 10 din 22 februarie 2006, a

decis următoarele:

A admis apelul declarat de

inculpata C.M. împotriva sentinței penale nr. 9 din 10 ianuarie 2006 a

Tribunalului Botoșani, secția penală (dos. nr. 1987/2005).

A desființat în parte

sentința în sensul că:

A dispus condamnarea

inculpatei C.M. pentru săvârșirea unei complicități la infracțiunea de tâlhărie

prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C.

pen. și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare (în loc de 4

ani închisoare).

A făcut aplicarea art. 71 C.

pen.

A dedus din pedeapsa

aplicată durata reținerii din 19 noiembrie 2004.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

A respins ca nefondat apelul

inculpatului B.M. împotriva aceleiași sentințe.

A obligat inculpatul B.M. să

plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei onorar avocat

oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare

privind pe inculpata C.M. au rămas în sarcina statului, din care 100 lei onorar

avocat oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a formulat recurs inculpatul B.M.

Prin motivele de recurs

inculpatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie,

criticându-le sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, pe

care o consideră prea severă, în raport cu circumstanțele săvârșirii faptei și

circumstanțele sale personale.

În drept, inculpatul și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Examinând hotărârile pronunțate

în cauză sub toate aspectele invocate de inculpatul B.M., cât și prin prisma

cazului de casare menționat, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este

fondat.

Astfel, pe baza probelor

administrate în cauză s-a constatat că inculpatul minor B.M. a săvârșit

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., reținându-se în fapt, că în seara zile de 18 noiembrie 2004,

pe baza unui plan prestabilit prin exercitarea de violențe, inculpatul împreună

cu ceilalți doi făptuitori, a sustras de la partea vătămată P.M., suma de

400.000 lei.

La individualizarea pedepsei

aplicate, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv natura infracțiunii, gradul de pericol social concret,

modalitatea de săvârșire și modul de acționare (de 3 persoane împreună, pe

timpul nopții, pe baza unui plan anterior stabilit), urmările socialmente

periculoase ale faptei (partea vătămată a necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale

pentru vindecarea leziunilor cauzate), precum și circumstanțele personale ale

inculpatului care este minor, a avut o atitudine procesuală corectă,

recunoscând comiterea faptei, împrejurare care de altfel, a fost reținută ca

circumstanță atenuantă, cu consecința coborârii pedepse aplicate sub minimul

special prevăzut de lege pentru inculpații minori.

De asemenea, s-a avut în

vedere că recurentul inculpat, deși minor, manifestă perseverență

infracțională, fiind condamnat prin sentința penală nr. 401/2004 a Tribunalului

Botoșani, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea aceluiași gen de

infracțiuni, pedeapsă care a fost suspendată condiționat în condițiile art. 81 C.

pen.

Mai mult decât atât, se

constată că, în prezent, recurentul inculpat este arestat într-o altă cauză. Se

constată că nu sunt motive pentru reducerea pedepsei aplicate în condițiile în

care recurentul a beneficiat de clemența unei instanțe însă a continuat să aibă

un comportament antisocial și să comită noi fapte penale.

De altfel, pedeapsa de 3 ani

închisoare este rezultatul cumulului aritmetic între pedeapsa aplicată în

prezenta cauză și pedeapsa pentru care s-a dispus revocarea suspendării

condiționate.

În consecință, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi

respins ca nefondat.

Se va constata că inculpatul

este arestat într-o altă cauză.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 10 din 22

februarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția pentru minori și familie.

Constată că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 220 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 septembrie 2006.