ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1711/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 3964/39 din 29 septembrie 2006, reclamanta L.A.

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, a solicitat ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze decizia de revizuire nr. 153 din

26 iulie 2006 emisă de pârâtă și să i se mențină hotărârea nr. 4129 din 24

decembrie 2003 prin care i s-a recunoscut calitatea de beneficiară a Legii nr.

189/2000 și i-au fost acordate drepturile prevăzute de această lege.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că urmare a cererii pe care a adresat-o pârâtei Casa Județeană de Pensii

Suceava de a-i recunoaște calitatea de beneficiară a dispozițiilor Legii nr.

189/2000, a fost emisă hotărârea nr. 4129 din 24 decembrie 2003 prin care a

fost admisă cererea, fiindu-i acordate drepturile legale, dar ulterior, pârâta

a emis decizia nr. 153 din 26 iulie 2006 prin care a fost anulată prima hotărâre

în sensul că s-a stabilit că nu are calitatea de persoană refugiată în sensul

prevederilor Legii nr. 189/2000 și prin care s-a dispus restituirea

indemnizației încasate, decizie pe care însă o consideră nelegală.

Prin sentința civilă nr. 188 din 3

decembrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamanta L.A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Suceava pentru anularea deciziei nr. 153 din 26 iulie 2006.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că reclamanta nu s-a aflat în nici o ipoteză cerută

de Legea nr. 189/2000 pentru a beneficia de drepturile bănești prevăzute de

acest act normativ.

Împotriva sentinței civile sus menționate

a declarat recurs L.A., care a motivat, în esență, că instanța nu a cercetat

fondul litigiului și s-a pronunțat pe bază de presupuneri neconcludente în

raport cu cauza.

Din analiza actelor și lucrărilor din

dosar și a normelor juridice incidente în cauză, se constată că recursul este

nefondat.

Se reține că prin Hotărârea nr. 4073 din

29 noiembrie 2003, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei

Județeane de Pensii Suceava a admis cererea formulată de reclamanta L.A. și a

stabilit că aceasta are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 conform

art. 1 lit. c) din lege (ca persoană refugiată din motive etnice).

Aceeași Comisie pentru aplicarea Legii nr.

189/2000, prin Decizia nr. 153 din 26 iulie 2006, a revizuit drepturile

acordate reclamantei, a constatat că aceasta nu are calitatea de persoană

refugiată în sensul dispozițiilor Legii nr. 189/2000, a anulat hotărârea nr.

4073 din 29 noiembrie 2003, a dispus sistarea indemnizației și a obligat pe

reclamantă la restituirea indemnizației încasate.

Prin Rechizitoriul din 20 martie 2007,

întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, s-a reținut că s-au

efectuat cercetări și față de reclamanta L.A. sub aspectul infracțiunilor

prevăzute de art. 292 C. pen. și art. 215 alin. (2) C. pen., însă având în

vedere modul de săvârșire a faptelor și considerându-se că acestea nu prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni s-a dispus scoaterea de sub urmărire

penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Instanța de fond a reținut în mod

întemeiat că în raport de situația prezentată, reclamanta a beneficiat în mod

nejustificat de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, existând suspiciuni

întemeiate că prin declarațiile date s-au făcut mențiuni eronate și neadevărate

referitoare la situația reclamantei și că în realitate aceasta nu s-a aflat în

nici o ipoteză cerută de Legea nr. 189/2000 pentru a fi beneficiara drepturilor

bănești prevăzute de acest act normativ.

În consecință, se reține că în mod legal

a fost emisă decizia nr. 153 din 26 iulie 2006 de către pârâta Casa Județeană

de Pensii Suceava și că sentința instanței de fond este legală și temeinică.

Prin urmare, recursul declarat în cauză

este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de L.A.

împotriva sentinței civile nr. 188 din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

aprilie 2008.