ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 796/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, la 14 iunie 2007 reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu

cu Casa Județeană de Pensii Cluj,

anularea hotărârii din 16

mai 2007 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia din urmă la acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În

motivarea acțiunii, reclamanta arată că hotărârea pârâtei

este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia și recunoașterea calității

de refugiat conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 198/2000. De asemenea, reclamanta

a arătat că s-a născut în localitatea B., Județul Cluj, în apropierea pichetului

unguresc.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat că reclamanta

nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000, întrucât,

așa-zisul refugiu a avut loc într-o localitate care se afla sub administrația Statului

Român, solicitând respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 405 din 14 septembrie

2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamanta B.M., a dispus anularea hotărârii din 16

mai 2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și a constatat că reclamanta

are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 de aprobarea a O.G. nr. 105/1999,

obligând pârâta să emită o nouă hotărâre în sensul acordării drepturilor prevăzute

de lege, pentru perioada 15 octombrie 1940-6 martie 1945, începând cu data de 1

ianuarie 2007.

Totodată, obligă pârâta la plata către

reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 250 RON.

Pentru a pronunța această soluție instanța

de fond, examinând probele administrate, respectiv declarațiile martorilor T.M.

și T.I., precum și actele de stare civilă a constatat că, în perioada 15 octombrie

1940-iulie 1945, din cauza persecuțiilor pe motive etnice, familia reclamantei s-a

refugiat din satul B., comuna M., județul Cluj, în satul R., comuna R., județul

Cluj, până la sfârșitul războiului.

Concluzionează, arătând că situația reclamantei

face obiectul Legii nr. 189/2000, fiind demonstrat refugiul reclamantei împreună

cu familia sa într-un teritoriu rămas statului român, pentru motive de persecuții

etnice.

De asemenea, în raport de dispozițiile

art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către

reclamantă în sumă de 250 RON.

Împotriva acestei soluții, considerând-o

nelegală și netemeinică, a declarat, în termen legal, recurs pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, susținând că reclamanta nu îndeplinește condițiile menționate la

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece prin persoană care a fost strămutată

în altă localitate, în sensul legii menționate, se înțelege persoana care a fost

mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate. A

mai arătat că declarațiile de martori sunt dovezi, conform prezentei legi, dar

numai

în măsura în care concordă cu situația istorică. Conchide arătând că nu orice declarație

de martor se poate opune legii sau realității.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este întemeiat, după cum se va arăta in continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de

suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată

în altă localitate.

Este adevărat că, potrivit art. 2 din Normele

de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană

strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost nevoită să își schimbe domiciliul în altă localitate,

din motive etnice, între altele fiind enumerate și persoanele refugiate.

Dar, așa cum rezultă dealtfel, în mod expres,

acest refugiu trebuia să se fi produs ca urmare a persecuțiilor la care fusese supusă

persoana respectivă, din motive etnice.

În

cauză, reclamanta născută la data de 11 septembrie 1929, împreună

cu familia sa, în cursul lunii octombrie 1940, a părăsit satul B., întrucât acesta

se afla la granița dintre cele două teritorii aflate sub administrații diferite,

astfel că nu se poate reține ca motiv al schimbării domiciliului, persecuția etnică.

Pe de altă parte, din depozițiile ale martorilor

T.M. și T.I. nu reiese că motivul refugiului reclamantei ar fi fost persecuția etnică,

în sensul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, ci faptul că în satul B. se desfășurau

operațiuni militare. Mai mult decât atât, dovedirea situațiilor prevăzute de

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 prevede, în mod expres că, acesta se face

de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către

organele competente, iar în cazul în care acesta nu este posibil prin orice mijloc

de probă. În dosarul se găsește răspunsul Arhivelor Naționale - Direcția Județeană

Cluj către reclamanta B.M. din care rezultă că, acesta nu deține documente care

să ateste refugiul persoanelor din localitatea B., întrucât în aceea perioadă localitatea

se afla în România.

Pentru motivele arătate, recursul urmează

a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., recursul va

fi admis sentința va fi casată și, pe fond se va respinge acțiunea formulată de

reclamanta B.M., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Județeană

de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 405 din 14 septembrie 2007 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, pe fond, respinge

acțiunea formulată de reclamanta B.M., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

februarie 2008.