ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 796/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, la 14 iunie 2007 reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii din 16 mai 2007 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia din urmă la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia și recunoașterea calității de refugiat conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 198/2000. De asemenea, reclamanta a arătat că s-a născut în localitatea B., Județul Cluj, în apropierea pichetului unguresc.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000, întrucât, așa-zisul refugiu a avut loc într-o localitate care se afla sub administrația Statului Român, solicitând respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 405 din 14 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.M., a dispus anularea hotărârii din 16 mai 2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și a constatat că reclamanta are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 de aprobarea a O.G. nr. 105/1999, obligând pârâta să emită o nouă hotărâre în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege, pentru perioada 15 octombrie 1940-6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2007. Totodată, obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 250 RON.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond, examinând probele administrate, respectiv declarațiile martorilor T.M. și T.I., precum și actele de stare civilă a constatat că, în perioada 15 octombrie 1940-iulie 1945, din cauza persecuțiilor pe motive etnice, familia reclamantei s-a refugiat din satul B., comuna M., județul Cluj, în satul R., comuna R., județul Cluj, până la sfârșitul războiului. Concluzionează, arătând că situația reclamantei face obiectul Legii nr. 189/2000, fiind demonstrat refugiul reclamantei împreună cu familia sa într-un teritoriu rămas statului român, pentru motive de persecuții etnice. De asemenea, în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 250 RON.

Împotriva acestei soluții, considerând-o nelegală și netemeinică, a declarat, în termen legal, recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că reclamanta nu îndeplinește condițiile menționate la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul legii menționate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate. A mai arătat că declarațiile de martori sunt dovezi, conform prezentei legi, dar numai în măsura în care concordă cu situația istorică. Conchide arătând că nu orice declarație de martor se poate opune legii sau realității. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este întemeiat, după cum se va arăta in continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Este adevărat că, potrivit art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate și persoanele refugiate.

Dar, așa cum rezultă dealtfel, în mod expres, acest refugiu trebuia să se fi produs ca urmare a persecuțiilor la care fusese supusă persoana respectivă, din motive etnice. În cauză, reclamanta născută la data de 11 septembrie 1929, împreună cu familia sa, în cursul lunii octombrie 1940, a părăsit satul B., întrucât acesta se afla la granița dintre cele două teritorii aflate sub administrații diferite, astfel că nu se poate reține ca motiv al schimbării domiciliului, persecuția etnică. Pe de altă parte, din depozițiile ale martorilor T.M. și T.I. nu reiese că motivul refugiului reclamantei ar fi fost persecuția etnică, în sensul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, ci faptul că în satul B. se desfășurau operațiuni militare.

Mai mult decât atât, dovedirea situațiilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 prevede, în mod expres că, acesta se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care acesta nu este posibil prin orice mijloc de probă. În dosarul se găsește răspunsul Arhivelor Naționale - Direcția Județeană Cluj către reclamanta B.M. din care rezultă că, acesta nu deține documente care să ateste refugiul persoanelor din localitatea B., întrucât în aceea perioadă localitatea se afla în România. Pentru motivele arătate, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., recursul va fi admis sentința va fi casată și, pe fond se va respinge acțiunea formulată de reclamanta B.M., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 405 din 14 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și, pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta B.M., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2008.