ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 798/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, la 20 iunie 2007 reclamantul

B.I.

a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii

din 21 mai 2007 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia din urmă la acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În

motivarea acțiunii, reclamantul arată că hotărârea pârâtei

este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia și recunoașterea calității

de refugiat conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 198/2000, întrucât din actele de

cercetare penală efectuate în Dosarul nr. 1517/P/2005 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Gherla s-a pronunțat o hotărâre cu caracter administrativ, nefiind anulat

niciunul din actele prin care s-a dovedit calitatea de refugiat.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat că reclamantul

nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000 deoarece,

martorii care au atestat calitatea de refugiat a reclamantului au făcut afirmații

necorespunzătoare adevărului, cu scopul de a-l ajuta pe acesta să beneficieze de

drepturile prevăzute de acest act normativ.

Prin sentința civilă nr. 398/2007 din 12

septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.I. și a dispus anularea hotărârii

din 21 mai 2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Totodată, obligă pârâta la plata către

reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON.

Pentru a pronunța această soluție instanța

de fond, a reținut, așa cum rezultă din considerentele hotărârii, următoarele:

Prin hotărârea din 22 decembrie 2004 Casa

Județeană de Pensii Cluj a admis cererea formulată de B.I. stabilindu-i acestuia

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor aferente,

începând cu data de 1 decembrie 2004, pentru perioada 15 martie 1941-06 martie 1945,

recunoașterea acestui drept facându-se prin temeiul celor atestate de actele de

stare civilă și declarațiile autentificate ale martorilor H.I. și T.I.

Urmare a reexaminării, prin hotărârea din

21 mai 2007, Casa Județeană de Pensii Cluj a anulat hotărârea din 22 decembrie 2004,

în considerarea cercetărilor realizate în Dosarul nr. 1517/P/2005 al Parchetului

de pe lângă Judecătoria Gherla.

A mai constatat instanța de fond că temeiurile

de ilegalitate trebuie probate, astfel că, în cauză, autoritatea emitentă nu a făcut

dovada că reclamantul a obținut prin fraudă drepturile conferite de hotărârea din

22 decembrie 2004.

De asemenea, în raport de dispozițiile

art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către

reclamant în sumă de 500 RON.

Împotriva acestei soluții, considerând-o

nelegală și netemeinică, a declarat, în termen legal, recurs pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, susținând că decizia comisiei a avut la bază cercetările efectuate

în dosarul penal nr. 1517/P/2004.

În

recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, conform art. 305

C. proc. civ., recurenta a depus Ordonanța Ministerului Public - Parchetul de pe

lângă Judecătoria Gherla din data de 2 noiembrie 2006 prin care s-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în

ceea ce-i privește pe învinuiții B.I., H.I. și T.I.

Examinând sentința atacată în raport de

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este întemeiat pentru motivele ce vor fi arătate in

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de

suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată

în altă localitate.

Dovedirea acestor situații se face de către

persoanele interesate cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente,

iar în cazul în care nu este posibil prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Astfel, Curtea constată că intimatul nu

a făcut dovada calității de refugiat cu nicio probă oficială, în susținerea cererii,

atât în fața comisiei cât și în fața instanței, uzând în continuare doar de declarațiile

notariale ale martorilor T.I. și H.I.

Chiar și în situația în care, prin ordonanța

de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ,

conform prevederilor art. 18 raportat la art. 91 C. pen., sus-numiților martori,

în urma analizei dialectice a tuturor împrejurărilor cauzei penale și reținută de

organele judiciare, reiese că aceștia, au declarat în fața notarului aspecte necorespunzătoare

adevărului.

Pentru motivele arătate, în temeiul

art. 312 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., recursul va fi admis sentința va fi

casată și, pe fond se va respinge acțiunea formulată de reclamantul B.I., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Județeană

de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 398/2007 din 12 septembrie 2007 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, pe fond, respinge

acțiunea formulată de reclamantul B.I., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

februarie 2008.