ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1175/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 20 iunie 2007, reclamanta B.E. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 21 mai 2007, prin care

i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/ 2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Motivându-și cererea,

reclamanta a arătat, în esență, că hotărârea contestată este nelegală, deoarece

prin actele de cercetare efectuate în Dosarul nr. 1517/P/2005 al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Gherla, s-a pronunțat o soluție cu caracter administrativ,

nefiind anulat nici unul din actele prin care a făcut dovada calității de refugiat.

Prin sentința civilă

nr. 546/2007 din 5 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei B.E., a anulat hotărârea din

21 mai 2007 emisă de C.J.P. Cluj, pe care a obligat-o să-i plătească reclamantei

suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea din 21

mai 2007, pârâta C.J.P. Cluj, a dispus anularea hotărârii cu același număr din 22

decembrie 2004, prin care se admisese cererea formulată de B.E. stabilindu-i acesteia

calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor aferente

începând cu data de 1 decembrie 2004, pentru perioada 15 martie 1941-6 martie 1945.

Adoptarea celei de-a doua

hotărâri de către C.J.P. Cluj s-a făcut în considerarea cercetărilor realizate în

Dosarul nr. 1517/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, conform cărora

martorii ale căror declarații au fost depuse la dosar au făcut afirmații necorespunzătoare

adevărului în fața notarului public, fără a o cunoaște pe reclamantă.

Instanța de fond a mai

reținut că reformarea actului administrativ prin care s-a stabilit calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000 este admisibilă numai în situația în care actul

a fost emis prin încălcarea unei norme de drept imperative sau prohibitive, ori

a fost emis prin mijloace frauduloase sau ca rezultat al unui viciu de voință, eroare,

dol, violență, iar organul administrativ constată această situația după ce actul

administrativ și-a produs efectele. Totodată, s-a reținut că autoritatea emitentă

a hotărârii din 21 mai 2007 nu a făcut dovada că reclamanta a obținut prin fraudă

drepturile conferite de hotărârea din 2004.

Curtea de Apel Cluj, a

mai reținut că autoritatea emitentă nu a justificat în mod rezonabil decizia de

anulare a primei hotărâri, întrucât nu există o hotărâre intrată în puterea lucrului

judecat, prin care martorii ale căror declarații au fost avute în vedere ar fi fost

condamnați pentru mărturie mincinoasă. De asemenea, niciunul dintre înscrisurile

existente la dosar nu probează că prima hotărâre ar fi fost obținută prin fraudă.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Cluj, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.

Recurenta critică sentința

pronunțată de instanța de fond, bazându-se pe concluziile anchetei penale desfășurate

și concluzionând că, deși în privința martorilor vizați s-a dispus neînceperea urmăririi

penale, există numeroase neclarități și confuzii care pun sub semnul întrebării

veridicitatea acestor declarații și apreciind că datele din dosar s-au dovedit a

fi „precare și fără susținere reală”.

Examinându-se sentința

atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum

și cu dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut

de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind

și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu art. 1 lit. c).

Prin Normele de aplicare

a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/ 2000, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au tăcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare

a unui tratat bilateral.

Având în vedere că întregul

material probator administrat în cauză sprijină soluția instanței de fond, nu există

motive pentru ca intimatei să i se refuze beneficiul drepturilor prevăzute de lege.

După cum a reținut și

instanța de fond temeiurile de ilegalitate trebuie dovedite, iar recurenta nu a

produs nicio dovadă în sprijinul susținerilor sale formulate la modul general și

fără elemente de concretețe.

Rezultă că instanța de

fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a

fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 546/2007 din 5 noiembrie 2007 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2008.