ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1698/2008

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 21 iulie 2006 reclamanta R.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 29 octombrie 2003, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat, în esență că se consideră îndreptățită să beneficieze de drepturile acordate prin actele normative menționate, întrucât a fost refugiată, în condițiile în care localitatea de domiciliu a devenit localitate de graniță a teritoriului ocupat de trupele maghiare ca urmare a Dictatului de la Viena.

Sesizat inițial, Tribunalul Cluj, secția litigii de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ, prin încheierea civilă nr. 1518/2006 din 22 septembrie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj. Prin sentința civilă nr. 546/2006 din 7 decembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei R.F., ca tardivă. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că hotărârea atacată a fost emisă la data de 29 octombrie 2003, iar acțiunea în contencios administrativ a fost înregistrată la 21 iulie 2006, depășindu-se termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (4) din O.G.

nr. 105/1999. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj, a declarat recurs reclamanta R.F., care a susținut că hotărârea C.J.P. nu i-a fost comunicată. Prin decizia din 20 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de reclamanta R.F., ca nefondat. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de recurs a reținut că, în conformitate cu dispozițiile Legii contenciosului administrativ, atât a celei în vigoare la data emiterii actului atacat - Legea nr. 29/1990, art. 5 alin. (5), cât și a celei în vigoare la data introducerii acțiunii – Legea nr. 554/2004, art. 11 alin. (2) și (5), acțiunea în contencios administrativ nu poate fi introdusă mai târziu de un an de la data comunicării, respectiv a emiterii actului a cărui anulare se cere, termenul menținut fiind un termen de decădere.

Împotriva deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție a formula contestație în anulare recurenta R.F., arătând că nu a contestat în termen hotărârea C.J.P. Cluj din 29 octombrie 2003, deoarece anterior, la 27 martie 2003, sub același număr, primise o soluție favorabilă privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Contestația în anulare formulată este inadmisibilă. Motivele pentru care o hotărâre irevocabilă poate fi atacată cu contestație în anulare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 317 C. proc. civ. Având în vedere că motivele invocate de contestatoarea R.F. nu se regăsesc printre cele prevăzute de C. proc. civ., urmează a se respinge contestația în anulare formulată, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de R.F. împotriva deciziei nr. 1642 din 20 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2008.