ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1698/2008

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 21 iulie 2006 reclamanta R.F. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 29 octombrie 2003, prin

care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Motivându-și cererea,

reclamanta a arătat, în esență că se consideră îndreptățită să beneficieze de drepturile

acordate prin actele normative menționate, întrucât a fost refugiată, în condițiile

în care localitatea de domiciliu a devenit localitate de graniță a teritoriului

ocupat de trupele maghiare ca urmare a Dictatului de la Viena.

Sesizat inițial, Tribunalul

Cluj, secția litigii de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ, prin

încheierea civilă nr. 1518/2006 din 22 septembrie 2006, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.

Prin sentința civilă

nr. 546/2006 din 7 decembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei R.F., ca tardivă.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză

rezultă că hotărârea atacată a fost emisă la data de 29 octombrie 2003, iar acțiunea

în contencios administrativ a fost înregistrată la 21 iulie 2006, depășindu-se termenul

de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Cluj, a declarat recurs reclamanta R.F., care a susținut că hotărârea

C.J.P. nu i-a fost comunicată.

Prin decizia din 20 martie

2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și

fiscal, a respins recursul declarat de reclamanta R.F., ca nefondat.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de recurs a reținut că, în conformitate cu dispozițiile Legii

contenciosului administrativ, atât a celei în vigoare la data emiterii actului atacat

- Legea nr. 29/1990, art. 5 alin. (5), cât și a celei în vigoare la data introducerii

acțiunii – Legea nr. 554/2004, art. 11 alin. (2) și (5), acțiunea în contencios

administrativ nu poate fi introdusă mai târziu de un an de la data comunicării,

respectiv a emiterii actului a cărui anulare se cere, termenul menținut fiind un

termen de decădere.

Împotriva deciziei pronunțate

de Înalta Curte de Casație și Justiție a formula contestație în anulare recurenta

R.F., arătând că nu a contestat în termen hotărârea C.J.P. Cluj din 29 octombrie

2003, deoarece anterior, la 27 martie 2003, sub același număr, primise o soluție

favorabilă privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Contestația în anulare

formulată este inadmisibilă.

Motivele pentru care o

hotărâre irevocabilă poate fi atacată cu contestație în anulare sunt expres și limitativ

prevăzute la art. 317 C. proc. civ.

Având în vedere că motivele

invocate de contestatoarea R.F. nu se regăsesc printre cele prevăzute de C.

proc. civ., urmează a se respinge contestația în anulare formulată, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de R.F. împotriva deciziei nr. 1642 din 20 martie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 17 aprilie 2008.