ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1176/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 30 august 2006, reclamantul U.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea Hotărârii nr. 20.217 din 28 februarie 2006, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat, în esență că a fost refugiat, împreună cu familia sa, din localitatea Feleacu județul Cluj în localitatea Petroșani, județul Hunedoara, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după aplicarea Dictatului de la Viena.

Prin sentința civilă nr. 502/2006 din 20 noiembrie 2006,Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1485 din 9 martie 2007 a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea deciziei de casare s-a reținut necesitatea admiterii probei testimoniale pe care instanța fondului o încuviințase, dar a pășit la judecarea cauzei fără a ține seama de imposibilitatea prezentării martorilor propuși și nici de faptul că părțile nu solicitaseră judecarea în lipsă.

Prin sentința civilă nr. 435 din 21 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului U.V. a anulat Hotărârea nr. 20217 din 13 iulie 2006 emisă de C.J.P. Cluj pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 21 mai 1941 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 martie 2006. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în mod suplimentar în cauză, potrivit indicațiilor date în decizia de casare, rezultă că reclamantul a făcut dovada faptului că a fost nevoit să părăsească împreună cu familia sa, localitatea de domiciliu, suferind prejudicii ca urmare a acestui fapt.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj. Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond, considerând că soluția pronunțată de instanța de fond este greșită, întrucât din declarația de martor depusă la dosar rezultă că reclamantul s-a refugiat din motive etnice în luna mai 1940, cu mult înainte de Dictatul de la Viena. Examinându-se sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)). Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În cauză se observă că, rejudecând cauza după casare, instanța de fond a procedat în conformitate cu îndrumările date de Înalta Curte de Casație și Justiție, audiind un al doilea martor, cel ascultat în prima fază procesuală B.N. decedând între timp. De asemenea, a fost depusă la dosar sentința civilă nr. 447/2006 din 26 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, prin care fratelui reclamantului, U.A., s-a recunoscut calitatea de persoană refugiată în perioada 21 mai 1941 - 6 martie 1945. Analiza materialului probator administrat evidențiază că refugierea familiei reclamantului a avut loc în luna mai 1941 și nu în 1940. Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 435 din 21 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2008.