ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1176/2008

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ la data de 30 august 2006, reclamantul U.V. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea

Hotărârii nr. 20.217 din 28 februarie 2006, prin care i s-a respins cererea

privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Motivându-și

cererea, reclamantul a arătat, în esență că a fost refugiat, împreună cu

familia sa, din localitatea Feleacu județul Cluj în localitatea Petroșani,

județul Hunedoara, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după aplicarea

Dictatului de la Viena.

Prin sentința

civilă nr. 502/2006 din 20 noiembrie 2006,Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea

reclamantului, ca nefondată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul,

iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, prin Decizia nr. 1485 din 9 martie 2007 a admis recursul, a casat

sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea

deciziei de casare s-a reținut necesitatea admiterii probei testimoniale pe care

instanța fondului o încuviințase, dar a pășit la judecarea cauzei fără a ține

seama de imposibilitatea prezentării martorilor propuși și nici de faptul că

părțile nu solicitaseră judecarea în lipsă.

Prin sentința

civilă nr. 435 din 21 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului U.V. a

anulat Hotărârea nr. 20217 din 13 iulie 2006 emisă de C.J.P. Cluj pe care a

obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 21

mai 1941 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare,

începând cu data de 01 martie 2006.

Pentru a pronunța

o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator

administrat în mod suplimentar în cauză, potrivit indicațiilor date în decizia

de casare, rezultă că reclamantul a făcut dovada faptului că a fost nevoit să

părăsească împreună cu familia sa, localitatea de domiciliu, suferind

prejudicii ca urmare a acestui fapt.

Împotriva

sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs Casa Județeană de

Pensii Cluj. Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond,

considerând că soluția pronunțată de instanța de fond este greșită, întrucât

din declarația de martor depusă la dosar rezultă că reclamantul s-a refugiat din

motive etnice în luna mai 1940, cu mult înainte de Dictatul de la Viena.

Examinându-se

sentința atacată în raport cu

criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român,

care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și

6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre

situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate

decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).

Prin Normele de

aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor

strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și

cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În cauză se

observă că, rejudecând cauza după casare, instanța de fond a procedat în

conformitate cu  îndrumările date de Înalta Curte de Casație și Justiție, audiind

un al doilea martor, cel ascultat în prima fază procesuală B.N. decedând între timp.

De asemenea, a fost depusă la dosar sentința civilă nr. 447/2006 din 26

octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, prin care fratelui reclamantului,

U.A., s-a recunoscut calitatea de persoană refugiată în perioada 21 mai 1941 -

6 martie 1945. Analiza materialului probator administrat evidențiază că

refugierea familiei reclamantului a avut loc în luna mai 1941 și nu în 1940.

Rezultă că

instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul

declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 435 din 21

septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 martie 2008.