ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 17.04.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1686/2008

HOTĂRÂRE

17.04.2008

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1686/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 04 septembrie 2007, reclamanta R.M. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea Hotărârii nr. 21568

din 09 iulie 2007, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea

calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, a solicitat

recunoașterea drepturilor prevăzute de actele normative menționate.

Motivându-și cererea,

reclamanta a arătat, în esență, că hotărârea emisă de pârâtă este nelegală și

netemeinică deoarece în perioada 1940 - 1945 a fost refugiată împreună cu mama sa, datorită persecuțiilor etnice exercitate după aplicarea Dictatului de la Viena. A mai arătat că, în împrejurările istorice menționate, au fost nevoite să părăsească

localitatea de domiciliu - Cojocna și să se refugieze în localitățile Cojocna -

Nou, Boju - Cătun și apoi la Turda.

Prin sentința civilă nr. 638

din 22 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei R.M., a anulat Hotărârea nr.

21568 din 09 iulie 2007 emisă de C.J.P. Cluj pe care a obligat-o să-i

recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1940 - 06

martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data

de 1 noiembrie 2007.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în

cauză rezultă că, datorită persecuțiilor etnice exercitate după ocuparea

Ardealului de Nord ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena, reclamanta s-a refugiat împreună cu mama sa din comuna Cojocna în orașul Turda, de

unde au revenit în primăvara anului 1945.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.

Recurenta critică sentința

pronunțată de instanța de fond, considerând că declarațiile martorilor pe care

aceasta se fundamentează au un caracter contradictoriu și nu se coroborează în

sensul soluției adoptate.

Examinându-se sentința

atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente se constată că recursul este

nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).

Prin normele de aplicare a

ordonanței menționate aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Având în vedere că martorii

ale căror declarații se găsesc la dosar au vârste foarte înaintate, iar evenimentele

relatate s-au petrecut în urmă cu aproape 70 de ani, instanța consideră normal

ca în cuprinsul acestor declarați să apară diferențe referitoare la

împrejurările în care martorii respectivi își reamintesc să le fi întâlnit pe

reclamantă și pe mama acesteia.