ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1685/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 03 septembrie 2007, reclamantul M.S., a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 21.984 din 09 iulie 2007, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,cu modificările și completările ulterioare, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor solicitate. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat, în esență că hotărârea pârâtei este greșită, întrucât a făcut dovada că îndeplinește condițiile legale pentru a i se stabili calitatea de persoană strămutată.

Prin sentința civilă nr. 654 din 23 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului M.S., a anulat Hotărârea nr. 21.984 din 09 iulie 2007 emisă de C.J.P. Cluj pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1940 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 noiembrie 2007. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că, în toamna anului 1940, familia reclamantului s-a refugiat din localitatea de domiciliu – Cojocna, în localitatea Pata, Boju Cătun și Turda, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Au fost avute în vedere declarațiile martorilor D.A., C.L., M.T. și G.V., ultimii doi fiind audiați chiar de instanța de judecată. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs C.J.P. Cluj. Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond, considerând că reclamantul nu îndeplinește condițiile legale pentru a i se stabili statut de persoană refugiată, deoarece declarațiile de martori pe care se sprijină hotărârea au un caracter contradictoriu. Examinându-se sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/ 999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)). Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Având în vedere că martorii ale căror declarații se găsesc în dosar au vârste foarte înaintate, iar evenimentele pe care le relatează s-au petrecut aproape cu 70 de ani în urmă, instanța consideră suficiente și concludente informațiile privind situația reclamantului M.S. și a familiei acestuia, în contextul istoric al aplicării Dictatului de la Viena. Pornind de la aceste premise nu se identifică elementele de contradictorialitate invocate în motivele de recurs. Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 654 din 23 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2008.