ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4794/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 18 iulie 2005, reclamantul K.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 24 februarie 2005, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat, în esență, că în urma Dictatului de la Viena au avut loc persecuții împotriva etnicilor maghiari, motiv pentru care a fost nevoit să se refugieze împreună cu familia din localitatea de domiciliu V., în orașul Cluj.

Prin sentința civilă nr. 606 din 4 octombrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului K.A. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că recurentul s-a refugiat în luna septembrie 1940 într-o localitate aflată sub administrația Statului Român, neputându-se concluziona că persecuția etnică a determinat schimbarea de domiciliu. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1348 din 19 aprilie 2006, a admis recursul și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 401/2008 din 25 aprilie 2008 prin care a admis acțiunea formulată de reclamantul K.A. și continuată prin succesor T.I., dispunând anularea hotărârii din 24 februarie 2005, obligând pârâta să-i recunoască calitatea de refugiat în perioada 19 iunie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 noiembrie 2004. Pentru a pronunța o asemenea soluție, Curtea de Apel Cluj a reținut că, din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul s-a refugiat împreună cu părinții săi, din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, ca urmare a persecuției etnice, fiind întrunite cerințele prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru a putea beneficia de drepturile acordate.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj în fond după casare a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj. Recurenta consideră că hotărârea instanței de fond este greșită, întrucât refugierea s-a făcut „dintr-un teritoriu liber” ceea ce - în opinia recurentei - contravine scopului Legii nr. 189/2000, existența persecuției etnice fiind legată de ocupația hortystă, care putea constitui motivul refugierii. Mai arată recurenta că, solicitări de acest gen pot fi admise numai după emiterea H.G. nr. 287/2008, ceea ce dovedește că până atunci nu a existat temei legal pentru soluționarea unor asemenea cereri. Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral.

Aceste norme au fost completate prin H.G. nr. 287/2008, care prevede că drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificările și completările ulterioare, se acordă indiferent dacă persoanele respective aveau, la data strămutării, domiciliul pe teritoriul Statului Român sau pe teritoriile românești vremelnic ocupate de alte state și indiferent dacă localitatea în care au fost strămutate se afla sub administrație românească sau sub administrația acelor state. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin decizia nr. 41 din 7 mai 2007. Având în vedere că prin întregul material probator administrat în cauză s-a făcut dovada întrunirii condițiilor cerute de lege, nu sunt motive pentru a se refuza acordarea acestor drepturi, rezultând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Prin urmare, recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 401/2008 din 25 aprilie 2008 a Curți de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2008.