ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4794/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 18 iulie 2005, reclamantul K.A. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 24 februarie 2005, prin

care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat, în esență, că în urma Dictatului de la Viena au avut loc persecuții

împotriva etnicilor maghiari, motiv pentru care a fost nevoit să se refugieze împreună

cu familia din localitatea de domiciliu V., în orașul Cluj.

Prin sentința civilă

nr. 606 din 4 octombrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului K.A.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză

rezultă că recurentul s-a refugiat în luna septembrie 1940 într-o localitate aflată

sub administrația Statului Român, neputându-se concluziona că persecuția etnică

a determinat schimbarea de domiciliu.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Cluj, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1348 din 19 aprilie 2006, a admis recursul

și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Rejudecând cauza în fond

după casare, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 401/2008 din 25 aprilie 2008 prin care

a admis acțiunea formulată de reclamantul K.A. și continuată prin succesor T.I.,

dispunând anularea hotărârii din 24 februarie 2005, obligând pârâta să-i recunoască

calitatea de refugiat în perioada 19 iunie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, începând cu 1 noiembrie 2004.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, Curtea de Apel Cluj a reținut că, din actele și lucrările dosarului rezultă

că reclamantul s-a refugiat împreună cu părinții săi, din localitatea de domiciliu

într-o altă localitate, ca urmare a persecuției etnice, fiind întrunite cerințele

prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru a putea beneficia de drepturile acordate.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Cluj în fond după casare a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.

Recurenta consideră că

hotărârea instanței de fond este greșită, întrucât refugierea s-a făcut „dintr-un

teritoriu liber” ceea ce - în opinia recurentei - contravine scopului Legii nr.

189/2000, existența persecuției etnice fiind legată de ocupația hortystă, care putea

constitui motivul refugierii.

Mai arată recurenta că,

solicitări de acest gen pot fi admise numai după emiterea H.G. nr. 287/2008, ceea

ce dovedește că până atunci nu a existat temei legal pentru soluționarea unor asemenea

cereri.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum

și cu dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut

de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind

și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare

a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare

unui tratat bilateral. Aceste norme au fost completate prin H.G. nr. 287/2008, care

prevede că drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificările și

completările ulterioare, se acordă indiferent dacă persoanele respective aveau,

la data strămutării, domiciliul pe teritoriul Statului Român sau pe teritoriile

românești vremelnic ocupate de alte state și indiferent dacă localitatea în care

au fost strămutate se afla sub administrație românească sau sub administrația acelor

state.

În acest sens s-a pronunțat

și Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin decizia nr. 41 din

7 mai 2007.

Având în vedere că prin

întregul material probator administrat în cauză s-a făcut dovada întrunirii condițiilor

cerute de lege, nu sunt motive pentru a se refuza acordarea acestor drepturi, rezultând

că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Prin urmare, recursul

declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 401/2008 din 25 aprilie 2008 a Curți

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 decembrie 2008.