ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4007/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 8

aprilie 2008, reclamanta N.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.

Cluj, anularea hotărârii nr. 22746 din 19 februarie 2008, susținând că este îndreptățită

să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât a fost nevoită să

părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a

fost supusă de către autorități în urma Dictatului de la Viena.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 405 din 5 mai

2008, a admis acțiunea și a dispus anularea hotărârii 22746 din 19 februarie

2008; a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în

perioada 1 noiembrie 1940-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2008.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a

reținut, în esență, că probatoriul administrat a confirmat îndeplinirea

condițiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000, respectiv faptul că reclamanta, cetățean român, a fost

nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la

care a fost supusă de unul din regimurile instaurate în perioada septembrie

1940-6 martie 1945.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recurs atât reclamanta N.E., cât și pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea

recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.

În motivarea recursului, s-a arătat că instanța

de fond a pus accent pe practica neunitară, iar explicația dată în sensul că nu

pot fi uniformizate toate cazurile pare superficială și fără putere de

convingere.

Recurenta a susținut totodată, că în

cazul reclamantei există numai date insuficiente și contradictorii, dovezile fiind

precare.

Astfel, s-a susținut că nu există două

surse de informație, care să indice aceleași date, pentru a putea fi coroborate

în favoarea reclamantei.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile

acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât

cea de domiciliu.

Prin persoană strămutată în altă localitate,

conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999,

se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe

domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

În cauză, din declarațiile autentificate ale

martorilor C.I. și N.C., coroborate cu datele rezultate din actele de stare

civilă depuse la dosar, rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G.

nr. 127/2002, că în perioada octombrie 1940-martie 1945, reclamanta împreună cu

părinții săi, a fost nevoită să se refugieze din Turda la Cluj, datorită persecuțiilor

etnice exercitate ca urmare a Dictatului de la Viena.

Față de cele ce preced, recursul pârâtei

este nefondat și, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ., va fi respins.

Recurenta-reclamanta N.E. a solicitat

admiterea recursului său și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul

că drepturile cuvenite în baza Legii nr. 189/2000 să i se acorde de la 1

decembrie 2006, potrivit prevederilor art. 5 din O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cererea adresată pârâtei fiind înregistrată la 8

noiembrie 2006 și nu de la 1 aprilie 2008 cum greșit a stabilit instanța de fond.

Recursul este întemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 5 din

O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 189/2000,

„Persoanele prevăzute la art. 1 și art. 3 vor beneficia de prevederile

prezentei ordonanțe cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care

a fost depusă cererea și de următoarele drepturi…”

Or, cererea pentru stabilirea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000 formulată de recurenta-reclamantă a fost

înregistrată la sediul C.J.P. Cluj sub nr. 65023 din 8 noiembrie 2006, situație

în care aceasta este îndreptățită la acordarea drepturilor începând cu data de 1

decembrie 2006.

Astfel fiind, recursul este înemeiat și

va fi admis, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul că pârâta va

fi obligată să acorde reclamantei drepturile bănești prevăzute de

Legea nr. 189/2000 cu

începere de la 1 decembrie 2006, urmând a se menține celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.

Cluj împotriva sentinței civile nr. 405 din 5 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de reclamanta

N.E. împotriva aceleiași

sentințe.

Modifică sentința atacată în sensul că

obligă pârâta C.J.P. Cluj să acorde reclamantei

N.E. drepturile bănești prevăzute

de Legea nr. 189/2000, cu începere de la 1 decembrie 2006.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie

2008.