ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2428/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la 24 iunie 2008

reclamantul D.I. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Cluj, anularea

Hotărârii nr. 21602 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia din

urmă la emiterea unei noi hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de

beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată că a fost refugiat împreună cu familia sa din localitatea de

domiciliu, localitatea Căpșu - Mare, județul Cluj în localitatea Dânlău Mare,

județul Cluj, ca urmare a persecuțiilor etnice în urma Diktatului de la Viena.

Prin întâmpinare, pârâta a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că reclamantul nu face

dovada unei persecuții etnice, întrucât localitatea din care a avut loc

refugiul era sub autoritate română.

Prin sentința civilă nr. 583/2008

din 9 septembrie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.I., a

dispus anularea Hotărârii nr. 21602 din 9 iulie 2007 și a obligat pârâta C.J.P.

Cluj să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pe perioada septembrie

1940 - februarie 1945 precum și acordarea drepturilor potrivit Legii nr. 189/2000,

începând cu data de 1 februarie 2007.

Pentru a pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a îndeplinit condițiile

prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000. A arătat că, pentru a beneficia de

aceste dispoziții legale, persoana în cauză a suferit persecuții etnice

materializate în una din variantele enumerate la art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, iar persecuțiile să fi provenit

de la regimurile instaurate în România.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs intimata C.J.P. Cluj, susținând că instanța de fond a dat o

hotărâre nelegală și netemeinică solicitând modificarea soluției în sensul

respingerii acțiunii.

Intimatul a formulat întâmpinare,

prin care solicită respingerea recursului și, menținerea ca temeinică și legală

a sentinței atacate.

În recurs, în cadrul probei

cu înscrisuri, conform art. 305 C. proc. civ., intimatul a depus Hotărârea nr. 15402

din data de 22 decembrie 2004 pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000 pentru numitul D.I.

Examinând actele și

lucrările dosarului din întreg cursul procesual, în raport cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ. incidente în cauză, ca și prin prisma criticilor formulate de

recurentă, Curtea va constata că recursul este fondat urmând a fi admis cu

consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare

pentru următoarele motive:

Potrivit art. (1) lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Același act normativ prevede

în mod expres în art. 6

1

că dovedirea acestor situații se face de

către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către

organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice

mijloc de probă prevăzut de lege.

În virtutea rolului său

activ, consacrat de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța de

fond era datoare să administreze nemijlocit probe, în scopul stabilirii

„persecuțiilor pe motive etnice” la care se face referire în mod generic în

declarațiile notariale.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) - alin. (3) C. proc. civ., constatând că

modificarea sentinței nu este posibilă, fiind necesară administrarea probei

testimoniale, se va admite recursul, cu consecința casării sentinței atacate și

trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

intimata C.J.P. Cluj împotriva sentinței nr. 583/2008 din 9 septembrie 2008 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 mai 2009.