ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2428/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la 24 iunie 2008 reclamantul D.I. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 21602 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia din urmă la emiterea unei noi hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a fost refugiat împreună cu familia sa din localitatea de domiciliu, localitatea Căpșu - Mare, județul Cluj în localitatea Dânlău Mare, județul Cluj, ca urmare a persecuțiilor etnice în urma Diktatului de la Viena.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că reclamantul nu face dovada unei persecuții etnice, întrucât localitatea din care a avut loc refugiul era sub autoritate română. Prin sentința civilă nr. 583/2008 din 9 septembrie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.I., a dispus anularea Hotărârii nr. 21602 din 9 iulie 2007 și a obligat pârâta C.J.P. Cluj să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pe perioada septembrie 1940 - februarie 1945 precum și acordarea drepturilor potrivit Legii nr. 189/2000, începând cu data de 1 februarie 2007. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.

A arătat că, pentru a beneficia de aceste dispoziții legale, persoana în cauză a suferit persecuții etnice materializate în una din variantele enumerate la art. 1 din O.G. nr. 105/1999, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, iar persecuțiile să fi provenit de la regimurile instaurate în România. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata C.J.P. Cluj, susținând că instanța de fond a dat o hotărâre nelegală și netemeinică solicitând modificarea soluției în sensul respingerii acțiunii. Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate. În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, conform art. 305 C. proc.

civ., intimatul a depus Hotărârea nr. 15402 din data de 22 decembrie 2004 pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru numitul D.I. Examinând actele și lucrările dosarului din întreg cursul procesual, în raport cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ. incidente în cauză, ca și prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea va constata că recursul este fondat urmând a fi admis cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare pentru următoarele motive: Potrivit art. (1) lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Același act normativ prevede în mod expres în art. 6 1 că dovedirea acestor situații se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

În virtutea rolului său activ, consacrat de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța de fond era datoare să administreze nemijlocit probe, în scopul stabilirii „persecuțiilor pe motive etnice” la care se face referire în mod generic în declarațiile notariale. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) - alin. (3) C. proc. civ., constatând că modificarea sentinței nu este posibilă, fiind necesară administrarea probei testimoniale, se va admite recursul, cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de intimata C.J.P. Cluj împotriva sentinței nr. 583/2008 din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2009.