ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 446/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 446/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la 05 octombrie 2004,

reclamanta SC G.C. SA a chemat în judecată pe pârâții R.A. și R.V. solicitând

obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 802.770.572 lei (echivalent a

24.134,04 dolari S.U.A.) sumă ce reprezintă contravaloarea lucrărilor de

construcții, reparații și amenajări pe care societatea le-a efectuat la

imobilul proprietatea pârâților și 935.227.497 lei contravaloarea penalităților

de întârziere calculate conform clauzei contractuale, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea cererii

reclamanta arată că în baza contractului de antrepriză nr. 1029/05 octombrie

2001 încheiat cu pârâții au convenit executarea unor lucrări de construcții,

reparații și amenajări la imobilul situat în București, str. Prof Grigore

Cobălcescu, la un preț estimativ de 964.664.850 lei (inclusiv TVA).

Pe parcursul derulării

contractului (octombrie 2001 – aprilie 2002) reclamanta a efectuat pentru

pârâți și alte lucrări în afara celor menționate în anexa la contract.

Deși prin clauza înscrisă în

art. 5 din contract s-a convenit ca deconectarea lucrărilor să se facă lunar,

pe stadii fizice de execuție, pe baza situațiilor de lucrări, pârâții au

refuzat să-și însușească și să vizeze o parte din situațiile de lucrări și să

deconteze contravaloarea acestora și a materialelor folosite.

Pe parcursul derulării

convenției pârâții au achitat suma de 9.945 dolari S.U.A.

După notificarea conform

dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., cu prilejul întâlnirilor

avute cu pârâtul R.V. aceasta a reconfirmat cea mai mare parte de lucrări în

ceea ce privește cantitățile manoperei și materialele folosite, însă a apreciat

că valoarea totală a lucrărilor executate ar fi în sumă de 12.387,5 dolari

S.U.A. iar nu cât solicită reclamanta.

Cu privire la lucrările și

materialele în divergență, a refuzat să le plătească invocând motive

neîntemeiate, precum: calitatea necorespunzătoare a tablei zincate și a

celorlalte materiale folosite la lucrările de tinichigerie, deși pentru acestea

s-au eliberat certificate de garanție; calitatea necorespunzătoare a lucrărilor

de glet, confirmate parțial; neexecutarea lucrărilor de deviere canalizare și

semnalizare a termenului, revizuit tâmplărie, reparații astereală șarpantă; s-a

contestat lucrarea de confecționare a ușilor din lemn și s-a refuzat la plată

lucrarea de schele și lucrarea de execuție a clădirii adiacente garajului; în

ceea ce privește piesele de arhitectură a refuzat plata acestora pe

considerentul că prețul ar fi prea ridicat.

Pe cale de cerere

reconvențională se solicită obligarea reclamantei la plata către pârâți a sumei

de 18.000 dolari S.U.A., în echivalent în lei la data plății, reprezentând

daune pentru acoperirea prejudiciului adus pârâților, întrucât la acest moment

întreg imobilul este închiriat iar înlocuirea tablei acoperișului necesită

lucrări ample care împiedică folosința imobilului de către chiriaș.

Tribunalul București, secția

a V-a comercială, prin sentința nr. 587 din 16 februarie 2006, a admis în parte

acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâții să plătească acesteia suma

de 6.805,46 dolari S.U.A. echivalent lei la data din ziua plății reprezentând

contravaloarea lucrări executate și neachitate, a respins capătul de cerere

având ca obiect penalități de întârziere, a respins cererea reconvențională, a

compensat cheltuielile de judecată, a obligat pârâții reclamanți la plata către

reclamanta pârâtă a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei

soluții instanța de fond a reținut, în esență:

a) cu privire la acțiunea

principală prin procesele verbale de conciliere întocmite în august pârâtul

reclamant R.V. a recunoscut parțial lucrările efectuate, că, în ceea ce

privește calitatea lucrărilor, beneficiarul nu a contestat-o în mod expres

înainte de întocmirea procesului verbal de conciliere, mai mult, a exploatat

imobilul în acele condiții.

b) în ceea ce privește

cererea reconvențională, că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile răspunderii

contractuale sau delictuale.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel atât reclamanta – pârâtă reconvenientă cât și pârâții

reclamanți - reconvenienți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 497 din 5 octombrie 2006, a respins, ca

nefondate, apelurile, instanța de control judiciar reținând legalitatea și

temeinicia deciziei atacate.

Astfel, cu privire la apelul

pârâților R.A. și R.V. instanța a reținut că întreaga serie de lucrări de

confecționare a ușilor din lemn a fost executată astfel că se impune achitarea

acestora și că, în ceea ce privește partea de manoperă, calitatea acesteia este

corespunzătoare calitativ, fapt ce impune, de asemenea, achitarea acesteia.

În ceea ce privește apelul

reclamantei SC G.C. SA Curtea a reținut că piesele de arhitectură pentru fațada

imobilului nu au fost comandate de pârâți, ele nefiind cuprinse în anexa

contractului de antrepriză. În ceea ce privește cererea de acordare a

penalităților de întârziere instanța de apel a reținut că aceasta este

neîntemeiată întrucât reclamanta nu a emis facturi în baza cărora să se poată

solicita penalități.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs reclamanta pârâtă – reconvenientă, criticând-o pentru

nelegalitate.

Recurenta își subsumează

criticile motivului de modificare prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ. și

vizează în esență greșita aplicare a legii de către instanța de control judiciar

în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind obligarea

pârâților la plata pieselor unicat de arhitectură și la plata penalităților de

întârziere și solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei

recurate, admiterea apelului cu obligarea pârâtului la plata sumelor de

3.859,32 dolari S.U.A. și 14.221,48 dolari S.U.A.

Înalta Curte, analizând

decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este

nefondat.

Cu privire la prima critică,

în mod legal s-a reținut de instanță că pârâții nu datorează contravaloarea

pieselor unicat de arhitectură în lipsa unei comenzi ferme a acestora în acest

sens, aceste piese nefigurând în anexa la contractul de antrepriză și nici în

alt act adițional la contract.

În lipsa unor relații

comandă, acceptare în mod legal instanța de apel a reținut că nu a existat un

acord de voință între părțile contractante în acest sens.

Nici cea de-a doua critică

nu este întemeiată întrucât penalitățile ar fi putut fi cerute numai în condițiile

în care ar fi existat facturi neachitate la acest termen.

Or, așa cum recunoaște

însăși reclamanta, nu au fost emise facturi, pentru sumele în litigiu astfel

că, așa cum legal a reținut instanța, nu se poate aprecia caracterul cert al

creanței pretinse, nefiind îndeplinite cerințele care ar face operantă clauza

penală stipulată de părți în contract.

În consecință, Înalta Curte,

constatând legalitatea deciziei atacate, va respinge recursul ca nefondat

conform art. 312 C. proc. civ. și având în vedere dispozițiile art. 274 C.

proc. civ., va admite cererea intimaților privind obligarea recurentei la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 1.200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC G.C. SA București împotriva deciziei nr. 497

din 5 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Obligă recurenta să

plătească intimatului pârât R.V. suma de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2007.