ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 21/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 21/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
cererii de sesizare pentru regulator de competență de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată
Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr. 2035/86 din 29 martie 2007,
reclamantele C.R. și C.A. au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției,
Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava, pentru ca prin hotărârea ce se va
pronunța să fie obligați aceștia să aplice o majorare a salariului de
încadrare, de 7% în loc de 5%, pe ultimii 3 ani, respectiv de la 29 martie 2004
până la 29 martie 2007 și în continuare, precum și la plata drepturilor bănești
aferente, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Prin
sentința civilă nr. 670 din 19 aprilie 2007, Tribunalul Suceava, secția civilă,
a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul
Justiției, a admis acțiunea formulată de reclamante și a obligat pârâții să
aplice majorarea salariului de încadrare al reclamantelor, de 7% în loc de 5%,
începând cu data de 29 martie 2004 și să plătească acestora drepturile
salariale aferente majorării respective, pentru perioada 29 martie 2004 – 29
martie 2007, actualizate în raport de rata inflației la data plății.
Recursul
declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva acestei sentințe a fost
admis de Curtea de Apel Suceava, secția conflicte de muncă și asigurări
sociale, prin decizia nr. 446 din 26 iunie 2007, fiind casată
hotărârea
recurată și trimisă cauza, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel
București, secția contencios administrativ și fiscal.
Curtea de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin
sentința civilă nr. 2496 din 16 octombrie 2007, admițând excepția de
necompetență materială, invocată din oficiu, a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția civilă, și fără a
trimite dosarul acestei instanțe, apreciind că în cauză s-a ivit un conflict
negativ de competență între aceste două instanțe, a sesizat Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru
pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Examinând
actele dosarului, se constată că cererea de sesizare pentru regulator de
competență este inadmisibilă, în cauză neexistând un conflict negativ de
competență.
Astfel,
potrivit dispozițiilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de
competență „când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au
declarat necompetente de a judeca aceeași pricină".
În
cauză,
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Suceava, secția civilă, deși această din urmă instanță nu-și declinase,
anterior, competența în favoarea Curții de Apel susmenționate. Așa fiind,
Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20
pct. 2 C. proc. civ., urmând ca instanța care a formulat sesizarea pentru
regulatorul de competență să trimită cauza instanței în favoarea căreia și-a
declinat competența.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
cererea de sesizare pentru regulator de competență, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 8 ianuarie 2008.