ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3491/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta T. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.G.P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, anularea Ordinului nr. 2782/2008 al P.G.P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ce i-a fost comunicat la data de 23 decembrie 2008 prin care i s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată în termen legal împotriva Ordinului nr. 2328/2810/2008, motivându-se că aplicarea indexărilor în cursul anului 2008 nu se poate face, aceasta rezidând în aceea că potrivit art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 75/2008 „plata sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din sistemul justiție, se va realiza eșalonat în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe”.

S-a apreciat că ordinul este greșit și dreptul său salarial a fost stabilit în mod eronat, întrucât nu s-au avut în vedere dispozițiile sentinței civile nr. 1404 din 22 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava, irevocabilă prin Decizia nr. 184 din 19 februarie 2008 a Curții de Apel Suceava, prin care a obligat pârâții, printre care și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, să aplice indexarea salarială din 2007, de 5,2 și 11 % începând cu 01 ianuarie, 01 aprilie și respectiv 01 octombrie 2007, raportat la salariul din decembrie 2006, martie și respectiv septembrie 2007 și să plătească diferențele salariale actualizate, precum și să facă mențiunile cuvenite în cartea de muncă.

Deci, prin O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, s-a hotărât plata sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției, se va realiza, eșalonat, în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a ordonanței de urgență, modalitatea de eșalonare fiind stabilită prin ordin comun al ministrului justiției, ministrului economiei și finanțelor, președintelui C.S.M., președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție și al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în trei tranșe, din care prima în luna octombrie 2008, la această primă tranșă D.I.I.C.O.T.

- Structura Centrală nu mi-a plătit vreo sumă de bani reprezentând indexarea salarială din anul 2007. Mai mult de atât, este surprinzător faptul că, în continuare, este prejudiciată în același mod, întrucât la stabilirea indemnizației de încadrare brută lunară prin ordinul contestat nu s-a ținut cont de faptul că salariul îi fusese indexat în 2007, astfel că, în loc să se calculeze mai întâi salariul ținând cont de indexările din 2007 după care să se aplice cele din 2008, se perseverează în ignorarea indexărilor din 2007 și a hotărârii judecătorești menționate mai sus. Având în vedere principiul aplicării succesive a indexărilor salariale este evident că, odată câștigat dreptul privind aplicarea unei indexări salariale, el este perpetuu, nemaiputând fi pierdut ulterior.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 205 din 15 ianuarie 2010, a admis cererea formulată de reclamanta T.D., a anulat Ordinul nr. 2782/2008 emis de P.G.P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. A anulat în parte Ordinul nr. 2782/2008 în privința indemnizației de încadrare brută lunară a reclamantei. A obligat pe pârât să emită un ordin care să țină seama de majorările salariale dispuse în favoarea reclamantei prin sentința civilă nr. 1404 din 22 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 1404 din 22 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava devenită irevocabilă prin decizia nr. 184/2008 a Curții de Apel Suceava, pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost obligat să plătească reclamantului drepturile salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5 % începând cu data de 1 ianuarie 2007 în raport cu decembrie 2006; de 25 % începând cu 1 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11 % începând cu 01 octombrie 2007 în raport cu septembrie 2007, actualizate în raport cu rata inflației la data plății, precum și să facă mențiunile cuvenite în carnetul de muncă al reclamantei.

Prin Ordinul nr. 2328/2008 emis de pârât s-a stabilit că reclamanta beneficiază de indemnizația de încadrare brută lunară, fără a se lua în considerare majorările stabilite prin sentința civilă nr. 1404 din 22 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava. De asemenea, prin Ordinul nr. 2782/2008 a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva Ordinului nr. 2328/2008. Majorările salariale dispuse prin sentința civilă nr. 1404 din 22 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava trebuiau să se reflecte în indemnizația de încadrare brută lunară, fapt ce rezultă chiar din motivarea acestei sentințe. Chiar dacă Ordinul nr. 2328/2008 avea la bază O.G. nr. 13/2008 trebuia să cuprindă nu numai dispozițiile acestui act normativ ci și majorările salariale dispuse prin sentința civilă nr. 1404 din 22 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o ca nelegală și netemeinică și invocând dispozițiile art. 304 pct. 4, pct. 8, pct. 9 precum și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Curtea verificând în prealabil regularitatea recursului constată următoarele: Înalta Curte sesizată cu cererea de recurs de față și procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin (3) și art. 128 din Constituție. competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

În conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (l) din O.U.G. nr. 27/2006 personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, C.S.M., Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție și ale D.N.A. ori, după caz, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile, iar la alin. (2) al aceluiași articol, se stabilește că împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (l) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri.

Hotărârile pronunțate sunt irevocabile. Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București și atacată cu recurs este irevocabilă, conform dispozițiilor arătate mai sus și coroborate cu dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ. De altfel, Curtea Constituțională a reținut, prin decizia nr. 377/2007, faptul că judecătorii, procurorii și celelalte categorii de personal din sistemul justiției se află într-o situație obiectiv diferită, motiv pentru care legiuitorul a reglementat salarizarea și alte drepturi ale lor printr-un act normativ special, prin care a prevăzut reguli speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariate, precum și cu privire la exercitarea căilor de atac.

Curtea Constituțională a statuat că legiuitorul este în drept ca, în considerarea unor situații deosebite, să stabilească reguli diferite, derogatorii de la normele dreptului comun, fără ca aceste reguli să îngrădească în vreun fel accesul la justiție, căci prin nicio dispoziție constituțională nu se prevede că accesul la justiție înseamnă accesul nelimitat la toate structurile judecătorești și nici faptul că toate procesele trebuie să parcurgă toate gradele de jurisdicție. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 205 din 15 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2010.