ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1419/2008

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 2 mai 2007, reclamanta

R.M.V. a chemat în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție solicitând obligarea acestuia să-i recunoască dreptul la

majorarea indemnizației brute lunare de încadrare cu un procent de 20% corespunzător

vechimii de peste 10 ani în funcția de procuror precum și anularea poziției din

anexa la ordinul din 28 aprilie 2006 emis de Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și obligarea pârâtului să emită un

nou ordin în care să se prevadă această măsură.

Prin sentința civilă

nr. 770 din 20 iunie 2007, Tribunalul Teleorman și-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ reținând

incidența dispozițiilor art. 36 alin. (2) O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea

și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate

juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari.

Astfel investită, Curtea

de Apel București, secția contencios administrativ prin sentința civilă nr. 3038

din 27 noiembrie 2007, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Teleorman și constatând ivit conflictul negativ de competență a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Instanța a reținut că

față de cererea precizatoare de acțiune depusă de reclamantă temeiul juridic este

cel prevăzut de art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, în speță fiind vorba de

drepturile solicitate pentru acoperirea unui prejudiciu produs de o acțiune discriminatorie,

ce derivă din raportul de muncă al reclamantei.

Având a se pronunța asupra

acestui conflict, în conformitate cu dispozițiile art. 22 C. proc. civ., Curtea

urmează a stabili competența de soluționare a cauzei privind pe R.M.V. în favoarea

Tribunalului Teleorman, secția civilă și litigii de muncă.

Se reține că prin cererea

completatoare formulată de reclamantă la 11 octombrie 2007, aceasta și-a precizat

acțiunea solicitând în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea

și sancționarea tuturor formelor de discriminare, să se constate efectul discriminatoriu

produs ca urmare a faptului că pentru toți procurorii preluați de la Curtea de Conturi,

mai puțin în cazul său, s-a acordat sporul prevăzut de art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006

și în consecință să fie obligat pârâtul să emită un nou ordin în care să prevadă

acest spor și să plătească despăgubiri reprezentând contravaloarea acestei majorări.

Astfel fiind și având

în vedere și dispozițiile art. 21 O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea

tuturor formelor de discriminare, precum și faptul că pretențiile reclamantei sunt

de natură salarială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe R.M.V., Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție și C.N.C.D. în favoarea Tribunalului Teleorman,

secția civilă și litigii de muncă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2008.