ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 703/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2849/

COM din 4 octombrie 2005, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC A.S. SA, împotriva pârâtei SC G.C. SRL Otopeni, a

obligat pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei, din ziua plății,

al sumei de 28.560 dolari S.U.A. reprezentând prețul lucrărilor și al sumei de

8.568 dolari S.U.A., reprezentând garanție de bună-execuție. A obligat pârâta

la plata sumei de 7.304,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată către

reclamantă și a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de

pârâtă, prin care aceasta a solicitat obligarea reclamantei la plata

echivalentului în lei al sumei de 114.240 dolari S.U.A. cu titlu de penalități.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că în baza contractului de prestări servicii încheiat, la 15

august 2002, reclamanta a executat lucrări constând în sprijinirea malurilor

fundației săpate pentru ridicarea construcției T.M., iar pârâta, în calitate de

antreprenor general, deși nu a formulat obiecțiuni, nu și-a îndeplinit

obligația de plată asumată prin contract, achitând un procent de aproximativ 70

% din totalul valorii contractului.

S-a reținut, de asemenea, că

pârâta nu și-a respectat obligația de a restitui suma de 8.568 dolari S.U.A.

reprezentând garanție de bună-execuție, deși lucrările au fost executate încă

din data de 11 martie 2003.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat apel pârâta SC G.C. SRL, solicitând și suspendarea

executării hotărârii, cerere rămasă fără obiect prin judecarea apelului la

primul termen.

Prin cererea de apel

formulată, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței

apelate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei și

admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâtă, motivat de faptul că

reclamanta nu și-a executat obligațiile stabilite în contract referitoare la

recepția finală a lucrărilor, astfel că nu se impune plata sumei de 28.560 dolari

S.U.A. De asemenea, respingerea capătului de cerere privind suma de 8.568 dolari

S.U.A., reprezentând garanția de bună-execuție se susține că nu a fost motivat

de instanța de fond.

Prin decizia nr. 63/ COM din

13 martie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei SC G.C.

SRL.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că, deși intimata reclamantă și-a executat

obligațiile stabilite în contract, apelanta pârâtă nu a efectuat plata ultimei

facturi, cu toate că aceasta nu a fost contestată.

S-a reținut că apelanta nu

contestă efectuarea lucrărilor facturate, ci susține că lucrarea nu a fost

predată la termenul stabilit.

Instanța de apel reține că

obligația notificării în legătură cu terminarea lucrărilor și cu intenția de a

efectua recepția finală nu revine reclamantei, conform art. 3 din contract, iar

suma de 8.568 dolari S.U.A., reprezentând garanție de bună-execuție, se impune

a fi restituită, deoarece lucrările care au făcut obiectul contractului au fost

finalizate și necontestate.

Împotriva acestei decizii,

pârâta a declarat recurs, în termen legal, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei

recurate, în sensul admiterii apelului, iar pe fond respingerea acțiunii

reclamantei și admiterea cererii reconvenționale.

Critica adusă deciziei se

referă, în esență, la obligația reclamantei de a notifica pârâta în legătură cu

terminarea lucrărilor și cu intenția efectuării recepției finale, precum și la

faptul că procesul verbal de recepție finală nu a fost semnat, ci doar un

proces verbal de constatare a stadiului fizic al lucrării, astfel că

pretențiile reclamantei privind suma de 28.560 dolari S.U.A. sunt

nejustificate, atâta timp cât aceasta nu și-a asumat obligațiile contractuale.

Cu privire la suma de 8.568 dolari

S.U.A. ce reprezintă garanție de bună execuție, nu trebuie restituită deoarece

reclamanta nu a predat lucrarea contractată.

Greșit au reținut ambele

instanțe faptul că nu s-a stabilit data de la care încep să curgă penalitățile,

deoarece acesta era 22 decembrie 2002, când reclamanta ar fi trebuit să

finalizeze lucrările.

Analizând recursul prin

prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Conform art. 3 din

contractul încheiat de părți, obligația notificării în legătură cu terminarea

lucrărilor și cu intenția de a efectua recepția finală nu revine reclamantei,

iar pretențiile în sumă de 28.560 dolari S.U.A., au fost corect stabilite iar

conform art. 2 pct. a din același contract, pârâta fiind obligată să efectueze

controlul calității și cantității lucrărilor prestate și să supravegheze

efectuarea lucrărilor, situație corect reținută de instanța de apel.

Pretențiile reclamantei în

sumă de 28.560 dolari S.U.A., reprezentând preț al lucrărilor și suma de 8.568 dolari

S.U.A., ce reprezintă garanția de bună execuție, au fost corect stabilite în

sarcina pârâtei, motivat de faptul că lucrările care au făcut obiectul

contractului au fost finalizate iar din expertiză rezultă că acestea nu au fost

refăcute sau contestate, astfel că nu se pot reține motive imputabile

reclamantei.

Cu privire la cererea

reconvențională a pârâtei prin care solicită obligarea reclamantei la plata

sumei de 114.240 dolari S.U.A., ce reprezintă penalități de întârziere, aceasta

este nefondată, aspect corect reținut de instanța de fond, față de faptul că

graficul anexat contractului, care descrie etapele efectuării lucrărilor și

durata fazelor componente, nu identifică momentul de început al acestora, și

constatându-se că nu s-a făcut dovada datei de la care curg penalitățile,

constată că nu se poate reține în sarcina reclamantei îndeplinirea cu

întârziere a obligației asumate prin contractul încheiat.

În consecință, nefiind

îndeplinite cerințele expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

pentru a conduce la desființarea hotărârii pronunțată în cauză, aceasta va fi

menținută ca fiind legală, se va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 312

alin. (1) C. proc. civ. și va obliga recurenta la 4.000 lei cheltuieli de

judecată, în temeiul art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC G.C. SRL Otopeni împotriva deciziei nr. 63/ COM din 13 martie

2006, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei

de 4.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC A.S. SA Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2007.