ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 703/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2849/ COM din 4 octombrie 2005, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.S. SA, împotriva pârâtei SC G.C. SRL Otopeni, a obligat pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei, din ziua plății, al sumei de 28.560 dolari S.U.A. reprezentând prețul lucrărilor și al sumei de 8.568 dolari S.U.A., reprezentând garanție de bună-execuție. A obligat pârâta la plata sumei de 7.304,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă și a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtă, prin care aceasta a solicitat obligarea reclamantei la plata echivalentului în lei al sumei de 114.240 dolari S.U.A.

cu titlu de penalități. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în baza contractului de prestări servicii încheiat, la 15 august 2002, reclamanta a executat lucrări constând în sprijinirea malurilor fundației săpate pentru ridicarea construcției T.M., iar pârâta, în calitate de antreprenor general, deși nu a formulat obiecțiuni, nu și-a îndeplinit obligația de plată asumată prin contract, achitând un procent de aproximativ 70 % din totalul valorii contractului. S-a reținut, de asemenea, că pârâta nu și-a respectat obligația de a restitui suma de 8.568 dolari S.U.A. reprezentând garanție de bună-execuție, deși lucrările au fost executate încă din data de 11 martie 2003. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta SC G.C.

SRL, solicitând și suspendarea executării hotărârii, cerere rămasă fără obiect prin judecarea apelului la primul termen. Prin cererea de apel formulată, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei și admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâtă, motivat de faptul că reclamanta nu și-a executat obligațiile stabilite în contract referitoare la recepția finală a lucrărilor, astfel că nu se impune plata sumei de 28.560 dolari S.U.A. De asemenea, respingerea capătului de cerere privind suma de 8.568 dolari S.U.A., reprezentând garanția de bună-execuție se susține că nu a fost motivat de instanța de fond.

Prin decizia nr. 63/ COM din 13 martie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei SC G.C. SRL. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, deși intimata reclamantă și-a executat obligațiile stabilite în contract, apelanta pârâtă nu a efectuat plata ultimei facturi, cu toate că aceasta nu a fost contestată. S-a reținut că apelanta nu contestă efectuarea lucrărilor facturate, ci susține că lucrarea nu a fost predată la termenul stabilit. Instanța de apel reține că obligația notificării în legătură cu terminarea lucrărilor și cu intenția de a efectua recepția finală nu revine reclamantei, conform art. 3 din contract, iar suma de 8.568 dolari S.U.A., reprezentând garanție de bună-execuție, se impune a fi restituită, deoarece lucrările care au făcut obiectul contractului au fost finalizate și necontestate.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, în termen legal, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei și admiterea cererii reconvenționale. Critica adusă deciziei se referă, în esență, la obligația reclamantei de a notifica pârâta în legătură cu terminarea lucrărilor și cu intenția efectuării recepției finale, precum și la faptul că procesul verbal de recepție finală nu a fost semnat, ci doar un proces verbal de constatare a stadiului fizic al lucrării, astfel că pretențiile reclamantei privind suma de 28.560 dolari S.U.A.

sunt nejustificate, atâta timp cât aceasta nu și-a asumat obligațiile contractuale. Cu privire la suma de 8.568 dolari S.U.A. ce reprezintă garanție de bună execuție, nu trebuie restituită deoarece reclamanta nu a predat lucrarea contractată. Greșit au reținut ambele instanțe faptul că nu s-a stabilit data de la care încep să curgă penalitățile, deoarece acesta era 22 decembrie 2002, când reclamanta ar fi trebuit să finalizeze lucrările. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Conform art. 3 din contractul încheiat de părți, obligația notificării în legătură cu terminarea lucrărilor și cu intenția de a efectua recepția finală nu revine reclamantei, iar pretențiile în sumă de 28.560 dolari S.U.A., au fost corect stabilite iar conform art. 2 pct. a din același contract, pârâta fiind obligată să efectueze controlul calității și cantității lucrărilor prestate și să supravegheze efectuarea lucrărilor, situație corect reținută de instanța de apel. Pretențiile reclamantei în sumă de 28.560 dolari S.U.A., reprezentând preț al lucrărilor și suma de 8.568 dolari S.U.A., ce reprezintă garanția de bună execuție, au fost corect stabilite în sarcina pârâtei, motivat de faptul că lucrările care au făcut obiectul contractului au fost finalizate iar din expertiză rezultă că acestea nu au fost refăcute sau contestate, astfel că nu se pot reține motive imputabile reclamantei.

Cu privire la cererea reconvențională a pârâtei prin care solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 114.240 dolari S.U.A., ce reprezintă penalități de întârziere, aceasta este nefondată, aspect corect reținut de instanța de fond, față de faptul că graficul anexat contractului, care descrie etapele efectuării lucrărilor și durata fazelor componente, nu identifică momentul de început al acestora, și constatându-se că nu s-a făcut dovada datei de la care curg penalitățile, constată că nu se poate reține în sarcina reclamantei îndeplinirea cu întârziere a obligației asumate prin contractul încheiat. În consecință, nefiind îndeplinite cerințele expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., pentru a conduce la desființarea hotărârii pronunțată în cauză, aceasta va fi menținută ca fiind legală, se va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și va obliga recurenta la 4.000 lei cheltuieli de judecată, în temeiul art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC G.C. SRL Otopeni împotriva deciziei nr. 63/ COM din 13 martie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC A.S. SA Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2007.