ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2231/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 noiembrie 2003 reclamanta SC B.C. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC I.C. SRL, la plata unei sume care să-i acopere prejudiciul pe care i l-a cauzat, pe care provizoriu îl evaluează la suma de 50.000.000 lei. Ulterior, reclamanta și-a majorat pretențiile la suma de 888.674.666 lei astfel cum a rezultat din cuprinsul raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză de expertul asistent M.L.P.A.T. propus de aceasta. Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 407 din 2 martie 2004, a admis acțiunea reclamantei așa cum a fost precizată, la 17 februarie 2004, și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 888.674.666 lei pretenții către reclamantă și la 43.875.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că pârâta în calitate de antreprenor răspunde pentru calitatea necorespunzătoare a construcției, pentru viciile de construcție care fac imposibilă folosirea casei de vacanță potrivit destinației. Că reclamanta a plătit pârâtei suma de 960.000.00 lei, iar valoarea construcției efectuate de pârâtă conform raportului de expertiză este de 723.314.082 lei, așa încât reclamanta a plătit în plus suma de 236.685.918 lei, pe care pârâta trebuie să o restituie, ca fiind plată nedatorată. S-a stabilit că pentru corectarea greșelilor de construcție constând în demolarea mansardei, supraînălțarea parterului și refacerea parterului este necesară suma de 651.988.748 lei, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat de expertul asistent propus de reclamantă, expert M.L.P.A.T.

Prin decizia nr. 140 din 20 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, ce a fost schimbată în parte, în sensul că s-a admis în parte acțiunea reclamantei și pârâta SC I.C. SRL Brașov a fost obligată la plata sumei de 109.937.350 lei despăgubiri reprezentând valoarea lucrărilor de remediere a greșelilor de construcție. Pârâta a fost obligată la 22.291.123 lei cheltuieli de judecată parțiale la instanța de fond și la 13.284.873 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel. S-a reținut, în considerentele deciziei, că potrivit înțelegerii din luna iunie 2002, pârâta s-a obligat să execute pentru reclamantă o casă de vacanță în localitatea Pârâul Rece Predeal, a cărei valoare conform proiectului de execuție a fost estimată la suma de 44.974 dolari S.U.A., sumă ce include lucrările de construire și instalații.

Că, față de prevederile contractuale și de voința exprimată prin acceptarea efectuării lucrărilor și plata eșalonată, pe măsura executării, încheierea unui act care să ateste voința, în ceea ce privește executarea lucrărilor suplimentare nu era necesară. În ceea ce privește deficiențele constatate la lucrările executate, acestea sunt în sumă de 109.937.350 lei, așa cum rezultă din raportul de expertiză însușit de instanță. Împotriva acestei decizii reclamanta SC B.C. SRL a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., și a solicitat modificarea acesteia, respingerea apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond și menținerea acesteia. S-a susținut că în mod greșit, instanța de apel a luat cauza în pronunțare, deși exista la dosar o cerere de amânare motivată, iar prin întâmpinarea depusă a solicitat probe asupra cărora instanța nu s-a pronunțat.

Că instanța de apel a avut în vedere numai raportul de expertiză întocmit de U.C., și nu s-a pronunțat asupra raportului de expertiză întocmit de expert C.J., expertiză care este hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Recurenta a precizat că între părți nu s-a încheiat un contract scris de antrepriză întrucât înscrisul depus de intimată nu este semnat de reclamantă. Că a existat numai o înțelegere verbală prin care nu s-a stabilit un preț global pentru toată lucrarea și nici un preț ferm așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel. A invocat recurenta că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât nu a solicitat reducerea prețului stabilit printr-un contract și nu a încercat o modificare unilaterală a unui eventual contract.

S-a susținut că a plătit pârâtei pentru construcția respectivă suma de 960.000.000 lei recunoscută de pârâtă, iar expertul desemnat de instanță, a considerat că valoarea lucrărilor executate este de 723.314.082 lei. Astfel, pârâta trebuie să-i restituie suma de 236.685.918 lei, la care trebuie adăugată suma de 651.988.748 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor necesare remedierii deficiențelor constatate de expertul asistent atestat M.L.P.A.T. J.C. numit la propunerea acesteia. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, întrucât valoarea remedierilor necesar a fi efectuate este de 109.937.350 ROL, așa cum în mod corect a stabilit instanța de apel. Că deși contractul de antrepriză nu este semnat și ștampilat de beneficiara recurentă ci doar de antreprenor, acesta și-a produs efecte și a fost parțial executat.

Recursul nu este fondat. Susținerea recurentei că instanța de apel nu i-a admis cererea de amânare a cauzei, nu este fondată cât timp, instanța, având în vedere dispozițiile art. 156 alin. (2) C. proc. civ., a amânat pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise. Între părți s-a încheiat, în luna iunie 2002, o convenție prin care intimata pârâtă s-a obligat să execute pentru recurenta reclamantă o casă de vacanță în localitatea Pârâul Rece (Predeal), în valoare estimată la suma de 44.974 dolari S.U.A. Plata urma să se facă eșalonat, pe faze de execuție, conform înțelegerii părților. Chiar dacă nu s-a încheiat un contract scris de antrepriză așa cum a susținut recurenta, obligațiile părților au rezultat din probele dosarului, respectiv actele de livrare, facturile emise și dispozițiile de plată.

În mod corect instanța de apel a reținut că părțile de comun acord cu respectarea art. 969 C. civ., au stabilit pentru lucrările de construcție și instalații un preț ferm de 44.979 dolari S.U.A. (art. 4) că s-au făcut lucrări pe faze de execuție, au fost emise facturi ce au fost acceptate la plată și achitate conform ordinelor de plată depuse la dosar. Că, recurenta a achitat pentru această construcție, suma totală de 960.000.000 lei, recunoscută de intimată. Referitor la deficiențele contestate la lucrările executate, instanța de apel și-a însușit punctul de vedere al expertului desemnat de instanță, U.C. și a stabilit că acestea sunt în valoare de 109.937.350 lei. Împrejurarea că instanța de apel și-a însușit punctul de vedere al expertului desemnat de instanță, și nu pe cel al expertului asistent propus de recurentă, C.J., nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., așa încât nu se impune a fi analizate aceste critici. Pentru considerentele reținute, urmează a constata că decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea dispozițiilor legale. Așa fiind, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă. Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la 7.000.000 lei vechi cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorar de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.C. SRL Craiova, împotriva deciziei nr. 140 din 20 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 119/2005, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 7.000.000 lei vechi, către intimată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2006.