ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2231/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22

noiembrie 2003 reclamanta SC B.C. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC I.C. SRL,

la plata unei sume care să-i acopere prejudiciul pe care i l-a cauzat, pe care

provizoriu îl evaluează la suma de 50.000.000 lei.

Ulterior, reclamanta și-a majorat

pretențiile la suma de 888.674.666 lei astfel cum a rezultat din cuprinsul

raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză de expertul asistent M.L.P.A.T.

propus de aceasta.

Tribunalul Dolj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 407 din 2 martie 2004, a

admis acțiunea reclamantei așa cum a fost precizată, la 17 februarie 2004, și a

obligat pe pârâtă la plata sumei de 888.674.666 lei pretenții către reclamantă

și la 43.875.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că pârâta în calitate de antreprenor răspunde pentru calitatea

necorespunzătoare a construcției, pentru viciile de construcție care fac

imposibilă folosirea casei de vacanță potrivit destinației. Că reclamanta a

plătit pârâtei suma de 960.000.00 lei, iar valoarea construcției efectuate de

pârâtă conform raportului de expertiză este de 723.314.082 lei, așa încât

reclamanta a plătit în plus suma de 236.685.918 lei, pe care pârâta trebuie să

o restituie, ca fiind plată nedatorată.

S-a stabilit că pentru corectarea

greșelilor de construcție constând în demolarea mansardei, supraînălțarea

parterului și refacerea parterului este necesară suma de 651.988.748 lei, așa

cum rezultă din raportul de expertiză efectuat de expertul asistent propus de

reclamantă, expert M.L.P.A.T.

Prin decizia nr. 140 din 20 aprilie

2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, s-a admis în parte apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului,

ce a fost schimbată în parte, în sensul că s-a admis în parte acțiunea

reclamantei și pârâta SC I.C. SRL Brașov a fost obligată la plata sumei de

109.937.350 lei despăgubiri reprezentând valoarea lucrărilor de remediere a

greșelilor de construcție.

Pârâta a fost obligată la 22.291.123

lei cheltuieli de judecată parțiale la instanța de fond și la 13.284.873 lei

cheltuieli de judecată parțiale în apel.

S-a reținut, în considerentele

deciziei, că potrivit înțelegerii din luna iunie 2002, pârâta s-a obligat să

execute pentru reclamantă o casă de vacanță în localitatea Pârâul Rece Predeal,

a cărei valoare conform proiectului de execuție a fost estimată la suma de

44.974 dolari S.U.A., sumă ce include lucrările de construire și instalații.

Că, față de prevederile contractuale și de voința exprimată prin acceptarea

efectuării lucrărilor și plata eșalonată, pe măsura executării, încheierea unui

act care să ateste voința, în ceea ce privește executarea lucrărilor

suplimentare nu era necesară.

În ceea ce privește deficiențele

constatate la lucrările executate, acestea sunt în sumă de 109.937.350 lei, așa

cum rezultă din raportul de expertiză însușit de instanță.

Împotriva acestei decizii reclamanta

SC B.C. SRL a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc.

civ., și a solicitat modificarea acesteia, respingerea apelului declarat de

pârâtă împotriva sentinței instanței de fond și menținerea acesteia.

S-a susținut că în mod greșit,

instanța de apel a luat cauza în pronunțare, deși exista la dosar o cerere de

amânare motivată, iar prin întâmpinarea depusă a solicitat probe asupra cărora

instanța nu s-a pronunțat. Că instanța de apel a avut în vedere numai raportul

de expertiză întocmit de U.C., și nu s-a pronunțat asupra raportului de

expertiză întocmit de expert C.J., expertiză care este hotărâtoare pentru

dezlegarea pricinii.

Recurenta a precizat că între părți

nu s-a încheiat un contract scris de antrepriză întrucât înscrisul depus de

intimată nu este semnat de reclamantă. Că a existat numai o înțelegere verbală

prin care nu s-a stabilit un preț global pentru toată lucrarea și nici un preț

ferm așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel.

A invocat recurenta că hotărârea a

fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât nu a solicitat

reducerea prețului stabilit printr-un contract și nu a încercat o modificare

unilaterală a unui eventual contract.

S-a susținut că a plătit pârâtei

pentru construcția respectivă suma de 960.000.000 lei recunoscută de pârâtă,

iar expertul desemnat de instanță, a considerat că valoarea lucrărilor

executate este de 723.314.082 lei.

Astfel, pârâta trebuie să-i

restituie suma de 236.685.918 lei, la care trebuie adăugată suma de 651.988.748

lei reprezentând contravaloarea lucrărilor necesare remedierii deficiențelor

constatate de expertul asistent atestat M.L.P.A.T. J.C. numit la propunerea

acesteia.

Prin întâmpinare, intimata a

solicitat respingerea recursului, întrucât valoarea remedierilor necesar a fi

efectuate este de 109.937.350 ROL, așa cum în mod corect a stabilit instanța de

apel. Că deși contractul de antrepriză nu este semnat și ștampilat de

beneficiara recurentă ci doar de antreprenor, acesta și-a produs efecte și a

fost parțial executat.

Recursul nu este fondat.

Susținerea recurentei că instanța de

apel nu i-a admis cererea de amânare a cauzei, nu este fondată cât timp, instanța,

având în vedere dispozițiile art. 156 alin. (2) C. proc. civ., a amânat

pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.

Între părți s-a încheiat, în luna

iunie 2002, o convenție prin care intimata pârâtă s-a obligat să execute pentru

recurenta reclamantă o casă de vacanță în localitatea Pârâul Rece (Predeal), în

valoare estimată la suma de 44.974 dolari S.U.A.

Plata urma să se facă eșalonat, pe

faze de execuție, conform înțelegerii părților.

Chiar dacă nu s-a încheiat un

contract scris de antrepriză așa cum a susținut recurenta, obligațiile părților

au rezultat din probele dosarului, respectiv actele de livrare, facturile emise

și dispozițiile de plată.

În mod corect instanța de apel a

reținut că părțile de comun acord cu respectarea art. 969 C. civ., au stabilit

pentru lucrările de construcție și instalații un preț ferm de 44.979 dolari S.U.A.

(art. 4) că s-au făcut lucrări pe faze de execuție, au fost emise facturi ce au

fost acceptate la plată și achitate conform ordinelor de plată depuse la dosar.

Că, recurenta a achitat pentru această construcție, suma totală de 960.000.000

lei, recunoscută de intimată.

Referitor la deficiențele contestate

la lucrările executate, instanța de apel și-a însușit punctul de vedere al

expertului desemnat de instanță, U.C. și a stabilit că acestea sunt în valoare

de 109.937.350 lei.

Împrejurarea că instanța de apel

și-a însușit punctul de vedere al expertului desemnat de instanță, și nu pe cel

al expertului asistent propus de recurentă, C.J., nu constituie un motiv de

nelegalitate a hotărârii în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

așa încât nu se impune a fi analizate aceste critici.

Pentru considerentele reținute,

urmează a constata că decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea

dispozițiilor legale.

Așa fiind, urmează ca potrivit art. 312

alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de

reclamantă.

Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., recurenta va fi obligată la 7.000.000 lei vechi cheltuieli de judecată

către intimată, reprezentând onorar de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC B.C. SRL Craiova, împotriva deciziei nr. 140 din 20 aprilie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 119/2005, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de

7.000.000 lei vechi, către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 iunie 2006.