ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 719/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2057 pronunțată la

data de 3 noiembrie 2004 Tribunalul Mureș a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanta SC T.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC F.M. SRL, pe care a

obligat-o la plata sumei de 205.639.000 lei, reprezentând contravaloarea

lucrărilor de antrepriză efectuate și neachitate și la 1.105.942.157 lei,

reprezentând daune interese.

Totodată, tribunalul a respins

cererea reconvențională formulată de pârâtă și compensând în parte cheltuielile

de judecată suportate de părți a obligat-o pe pârâtă și la plata sumei de

50.187.565 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată avansate

util de aceasta și necompensate.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut din analiza probelor administrate respectiv înscrisuri,

interogatoriu și două expertize tehnice în construcții următoarele:

Pârâta în calitate de beneficiară a

contractului de grant înregistrat la 30 noiembrie 2000 încheiat cu A.N.D.R. – R.D.C.A.I.

având ca obiectiv de investiție edificarea unui motel denumit D., în vederea

finalizării lucrărilor a organizat o licitație de oferte privind execuția

completă a clădirii de la stadiul de fundație și zidăria parterului (realizate)

până la finalizarea la cheie.

Câștigătoare a licitației a fost

declarată reclamanta care a înaintat devize estimative distincte pe categorii

de lucrări (construcții, instalații electrice, termice și sanitare)

previzionând un cost al lucrărilor de 1.584.066.153 lei fără T.V.A. și

posibilitatea realizării lor la termenul cerut.

Între părți s-a încheiat contractul

de lucrări din data de 19 mai 2001.

Pe parcursul executării lucrărilor

pârâta, beneficiara acestora, a solicitat reclamantei să aplice soluții tehnice

necuprinse în documentele licitației și să execute și alte lucrări decât cele cuprinse

în devizele estimative.

Mai reține instanța, că în aceste

condiții înscrisul preconstituit de părți cu ocazia încheierii convenției a

devenit o operațiune juridică formală necesară pârâtei pentru a se justifica cu

privire la îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de grant. Că, în

același timp cele două părți au consimțit, fără a preconstitui un înscris ca

reclamanta să efectueze toate lucrările cerute și menționate în contract, dar

cu materiale și soluții tehnice ce urmau să fie aprobate pe parcursul

executării lucrărilor, situație în care s-au produs derogări de la clauzele

înscrise în contract vizând termenul de finalizare a lucrărilor și valoarea

generală a contractului.

În aceste condiții de derulare a

contractului, tribunalul a apreciat că finalizarea lucrărilor, cu o întârziere

de 67 de zile se înscrie într-un termen rezonabil dat fiind soluțiile tehnice

mai complexe adoptate, soluții care au fost acceptate de pârâtă beneficiara

lucrărilor.

În ce privește costul superior al

lucrărilor, pretins de reclamantă, tribunalul constată că, în raport și de

constatările colectivului de experți tehnici desemnați în cauză, cererea

reclamantei este îndreptățită, pârâta urmând să plătească reclamantei suma de

205.639.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor.

Referitor la daunele interese

acordate reclamantei (1.105.942.157 lei) prima instanță a avut în vedere la

acordarea lor, refuzul nejustificat al pârâtei de a-și îndeplini obligația de

plată a tuturor lucrărilor efectuate, stabilind în vederea cuantificării lor un

procent de 0,15 % pe zi de întârziere, cu începere de la momentul recepției

lucrării până la data pronunțării sentinței respectiv 1077 zile.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel ambele părți invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Reclamanta a susținut în esență că

instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor, întemeindu-se pe

concluziile experților care au manifestat o vădită lipsă de profesionalism,

ignorând înscrisurile depuse respectiv facturile emise pentru lucrările real

executate.

Pârâta a criticat hotărârea sub

aspectul existenței a două înscrisuri, situație neconfirmată de probele

dosarului. A mai susținut că în mod nejustificat au fost avute în vedere

lucrări exterioare și cele necuprinse în contract, concluzionând că toate

lucrările contractate au fost achitate astfel că nu se justifică obligarea sa la

plata unei diferențe de preț.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia nr. 35 pronunțată la data de 20

iunie 2005 a respins apelul reclamantei SC T.C. SRL ca nefondat și a admis

apelul pârâtei SC F.M. SRL, formulat împotriva aceleiași sentințe pe care a

schimbat-o în parte în sensul reducerii cuantumului pretențiilor cu titlu de

penalități la care a fost obligată pârâta, de la 1.105.942.157 lei la suma de

229.287.485 lei.

Totodată instanța prin decizia

adoptată a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei cheltuieli de

judecată în cuantum de 55.000.080 lei diferență rezultată în urma compensării

cheltuielilor efectuate cu titlu de onorar avocat și onorar experți.

Dispozițiile prevăzute în alin. (1), (2) și (3) din sentința fondului au fost

menținute.

Instanța de control a reținut în

considerentele deciziei că prima instanță a stabilit corect starea de fapt sub

aspectul derulării cronologice a relațiilor contractuale, însă a greșit

considerând că este vorba de două acte juridice, respectiv un înscris public

preconstituit și o convenție secretă fără să fie materializată într-un înscris.

Că, în realitate, s-au efectuat

lucrări contractuale cât și extracontractuale acceptate de ambele părți, cu

riscuri asumate implicit sub aspectul depășirii termenului de execuție.

Pentru lucrările neachitate, în

cuantumul stabilit de experți, instanța reține că pârâta datorează și

penalități de întârziere dar calculate la suma efectiv datorată respectiv

205.639.000 lei și nu la suma solicitată de reclamantă, astfel că se impune

reducerea cuantumului acestora la 229.287.485 lei, penalități datorate pe

perioada 22 noiembrie 2001 (data recepției) și până la 23 mai 2002 data

sesizării instanței respectiv pentru 223 zile de întârziere.

În contra acestei decizii,

reclamanta a declarat în termen legal, recurs, solicitând modificarea în tot a

deciziei atacate și admiterea apelului, astfel cum a fost formulat și precizat.

Recurenta a invocat motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în dezvoltarea criticilor formulate

următoarele:

- instanța de apel a încălcat

principiul contradictorialității în condițiile în care la termenul din 2 iunie

2005 au fost depuse de către reclamantă precizări la apel și înscrisuri,

comunicate celeilalte părți, dar care nu au fost supuse dezbaterii

contradictorii;

- cererea privind efectuarea unei

noi expertize a fost respinsă nejustificat;

- instanța a pronunțat o decizie

lipsită de temei legal în raport de probatoriul administrat în cauză;

- experții desemnați în cauză aveau

obligația să-și facă în mod corect datoria, astfel că nu puteau stabili în

cadrul expertizelor asumarea vreunui risc de către părți;

- experții s-au preocupat de

rezolvarea altor probleme decât cele stabilite de instanță, iar pe de altă

parte nu au lămurit chestiuni esențiale, stabilind o valoare artificială;

- experții nu au delimitat lucrările

contractuale de cele considerate de pârâtă extracontractuale, și au stabilit un

raport injust între ponderea lucrărilor la structura de rezistență și ponderea

lucrărilor de finisare;

- în raportul de expertiză final au

existat evidente neconcordanțe între situația reală de pe teren și datele

reținute de raport;

- cele patru facturi rămase

neachitate fac dovada creanței certe, lichide și exigibile;

- diminuarea cuantumului penalităților

este greșită;

- instanța de apel nu s-a pronunțat

pe actualizarea sumelor la care a fost obligată pârâta;

- suma de 53.649.147 lei

reprezentând cheltuieli de judecată din apel nu este dovedită de pârâtă

integral și corespunzător.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se

poate cere numai pentru motive de nelegalitate în situațiile expres și limitativ

prevăzute de textul de lege.

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din dezvoltarea

criticilor nu rezultă care sunt normele de drept substanțial ce au fost

nesocotite de instanță sau aplicate greșit.

următoarele direcții: cuantumul pretențiilor datorate cu titlu de preț și

penalități de întârziere precum și cuantumul cheltuielilor de judecată la care

a fost obligată; concluziile expertizelor tehnice efectuate și conduita

neprofesionistă a experților; încălcarea principiului contradictorialității și

nepronunțarea în apel pe capătul de cerere privind actualizarea sumelor

datorate de pârâtă.

3.1. Primele două critici vizează

aspecte de netemeinicie, pe situații de fapt care nu pot face obiectul controlului

de legalitate în actuala reglementare a recursului.

3.2. Referitor la încălcarea

principiului contradictorialității, critica nu se susține deoarece,

înscrisurile pe care reclamanta a înțeles să le folosească în apel, au fost

primite de instanță și comunicate pârâtei, iar măsura în care pârâta nu a

înțeles să le comenteze cu ocazia concluziilor pe fond sau să ceară termen

pentru a le studia, nu semnifică încălcarea principiului contradictorialității

ci respectarea principiului disponibilității în procesul civil.

3.3. Critica de minus petita,

respectiv nepronunțarea instanței asupra cererii de actualizare a sumelor

acordate, nu constituie un motiv de nelegalitate în actuala reglementare a

recursului, iar pe de altă parte această cerere a fost formulată pentru prima

dată în apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit cărora în apel nu se pot face alte cereri noi.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de SC T.C. SRL Mediaș, împotriva deciziei nr. 35/ A din 20 iunie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 17 februarie 2006.