ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1713/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta E.E. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 16111/348 din 31

iulie 2006 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască

calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de

18 februarie 1942, după strămutarea părinților săi urmare a Tratatului

semnat

la Craiova în anul 1940, astfel încât pârâta în mod greșit a

respins cererea sa formulată în temeiul Legii nr. 18972000.

Prin sentința civilă nr. 2674

din 1 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, acțiunea reclamantei a fost admisă, instanța dispunând anularea

hotărârii atacate. Totodată instanța a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre

prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 18 februarie 1942-6 martie

1945.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că potrivit

probatoriului administrat, reclamanta s-a născut la data de 18 februarie 1942

în localitatea Râmnic, raionul Istria, România, ulterior strămutării părinților

săi din Satul Regina Măria, Județul Caliacra,

astfel

încât aceasta a avut de suferit aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii

ca și familia sa.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs C.P.M.B., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și

nelegalitate pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. și de art. 304

1

din același act normativ, opinând că reclamanta s-a

născut, pe teritoriul României, după trecerea unui interval de un an și 5 luni

de la semnarea Tratatului de la Craiova, astfel încât aceasta nu se încadrează

în ipoteza prevăzută de lege.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în

raport cu sentința atacată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat

recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit

prevederilor art. l din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la

6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din

situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Este evident

că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, iar prin

persoana persecutată

trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele

persecuții în mod

direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei

persecuții.

Acesta este și

cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au

refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice

și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta

situație. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului

normativ aplicabil, fiind

echitabilă

acordarea drepturilor în speță, date fiind condițiile vitrege în

care

aceste persoane s-au născut.

Totodată, din interpretarea actului normativ aplicabil, rezultă că

legiuitorul a avut în vedere cetățenii români aflați pe teritoriul Statului

Român, fie în teritoriile cedate fie în cele

păstrate sub administrația românească, care au avut de suferit persecuții

etnice.

Din

probatoriul administrat în cauză, în speță actele de stare civilă depuse la

dosarul de fond, rezultă că intimata reclamantă se încadrează în situația

prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în

speță, situație dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Pentru

considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat

o hotărâre legală și

temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.P.M.B., împotriva sentinței

civile nr. 2674 din 1 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2007.