ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6866/2007

Asupra recursului

de față;

Prin acțiunea înregistrată la data

de 14 octombrie 2004, reclamantele V.V. și R.A. au solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul Municipiul București prin primarul general, ca prin hotărârea ce se

va pronunța, instanța să dispună anularea Dispoziției nr. 3131 din 30 iulie

2004, emisă de pârât și obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții prin

care să facă o

ofertă de restituire     prin echivalent sub forma

titlurilor de valoare nominală.

În raport de prevederile

dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 și nedepunerea nici unui înscris

doveditor, la notificarea formulată, nici în faza administrativă și nici în

cursul soluționării procesului, dispoziția emisă de pârât s-a apreciat ca fiind

legală.

Pentru a hotărî astfel, Înalta

Curte a reținut că recurentele-reclamante sunt persoane îndreptățite în sensul

art. 3 din Legea nr. 10/2001, deoarece au demonstrat că sunt proprietarele

imobilului în litigiu.

S-a mai arătat că proprietatea

autorilor reclamantelor, în raport de dispozițiile art. 22 din Legea nr.

10/2001 a fost confirmată și de evidențele cadastrale și fiscale locale pentru

imobilul care ulterior a fost demolat, trimițându-se astfel, cauza pentru

soluționare pe fond.

Pentru a hotărî astfel, instanța

de fond a reținut următoarele:

Prin notificarea nr. 289 din 8

februarie 2002, reclamantele au solicitat acordarea de măsuri reparatorii sub

formă de titluri nominative, pentru imobilul teren în suprafață de 500 mp și

construcție 118 mp, situat în București.

Acest imobil a fost expropriat în

baza Decretului nr. 19/1977, construcția demolată iar terenul în prezent este

ocupat de blocurile construite la nr. 4.

Prin actele depuse, reclamantele

au făcut dovada calității de persoane îndreptățite pentru suprafața de 400 mp

teren și 118 mp construcție. Pentru diferența de teren care era deținută

împreună cu V.V. și M. nu s-au făcut dovezi privind calitatea de moștenitori și

de pe urma acestora.

Restituirea în natură nu este

posibilă întrucât, terenul în prezent este ocupat de blocurile cu amenajările

acestora, astfel că în raport de dispozițiile art. 11 alin. (4), (5) și (6) din

Legea nr. 10/2001, reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin

echivalent, pentru imobilul compus din suprafețele de teren precizate și

construcție.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că în mod legal au fost aplicate dispozițiile Legii

nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005 cu privire la acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent, obligând pârâta să emită o propunere de acordare a

acestora, în raport de dispozițiile art. 16 și urm. din Titlul VII din Legea

nr. 247/2005, ce va fi înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Cu privire la calitatea de

persoane îndreptățite a reclamantelor s-a reținut că acest aspect a fost

clarificat în mod expres și nu se mai poate pune în discuție, în raport de

dispozițiile art. 315 C. proc. civ.

Prin recursul declarat împotriva

deciziei pronunțate în apel, pârâtul Municipiul București prin primarul general

a invocat nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de

recurs, se susține că în mod greșit s-au aplicat dispozițiile art. 21-23 din

Legea nr. 10/2001, precum și ale art. 21.1. din Normele Metodologice de aplicare

a Legii nr. 10/2001, întrucât reclamantele nu au făcut dovada deplină a

dreptului de proprietate asupra imobilului, simpla menționare în Decretul nr.

19/1977 nu le îndreptățește la acordarea de măsuri reparatorii în sensul Legii

nr. 10/2001.

Recursul va fi respins pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 315 C.

proc. civ. dezlegările instanței supreme asupra problemelor de drept sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului, drept urmare acest aspect nu mai poate

fi analizat.

Calitatea reclamanților de

persoane îndreptățite în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 a fost stabilită

prin decizia nr. 2280/2006 de Înalta Curte de Casație și Justiție, în mod

irevocabil.

În acest fel, s-a procedat la

soluționarea cauzei pe fond stabilindu-se irevocabil prin decizia nr. 2280/2006

a Înaltei Curți de Casație și Justiție că reclamantele și-au dovedit dreptul de

proprietate asupra imobilului și au calitatea de persoane îndreptățite în

sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Astfel, critica cu privire la

nedovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu este

nefondată.

În raport de dispozițiile art. 312

C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind incidente

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de municipiul București prin primar general împotriva deciziei nr. 179

din 19 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 octombrie 2007.