ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 783/2008

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 693 din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Iași, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul C.G. împotriva sentinței penale nr. 215/2006 a Tribunalului Iași. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Analizând referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, cererea de revizuire și dosarul de fond atașat, Tribunalul constată că prin cererea de revizuire și dosarul de fond atașat, tribunalul constată că prin sentința penală nr. 215 din 3 aprilie 2006 a Tribunalului Iași s-a dispus condamnarea inculpatului C.G., la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, în ziua de 2 decembrie 2005, inculpatul C.G. a smuls din mâna părții vătămate S.M.V. un telefon mobil marca Nokia 1110, iar în seara zilei de 11 decembrie 2005, în jurul orei 19,00, a luat telefonul mobil al părții vătămate C.T. și pentru a păstra telefonul și a-și asigura scăparea a exercitat acte de violență asupra părții vătămate și a folosit față de aceasta un spray iritant lacrimogen. La reținerea acestei situații de fapt au fost avute în vedere declarațiile părților vătămate, procesul-verbal și planșa foto întocmite cu ocazia recunoașterii din grup a inculpatului, declarațiile martorilor P.L.C., T.I. și T.I. Sentința penală nr. 215 din 3 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași a fost menținută de instanțele de control judiciar.

La 31 ianuarie 2007, inculpatul C.G. a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 215 din 3 aprilie 2006. În declarația dată conform dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. pen., revizuientul C.G. a arătat că martorii T.I. și T.I. au dat declarații mincinoase în fața instanței de fond și că la săvârșirea faptei a participat și numitul C.I. Împrejurarea că la săvârșirea infracțiunii a participat alături de revizuientul C.G. și altă persoană, respectiv C.I. nu constituie motiv de revizuire a sentinței penale nr. 215 din 2006 a Tribunalului Iași deoarece această împrejurare nu este de natură să conducă la o soluție diametral opusă celei de condamnare a inculpatului C.G. Cu privire la celălalt caz de revizuite prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., invocat de revizuient, se constată că pentru dovedirea lui este necesară existența unei hotărâri judecătorești sau a unei ordonanțe a procurorului prin care să se constate că un martor a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire de cere. Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuientul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, indicând aceleași motive ca și în fața instanței de fond, solicitând rejudecarea cauzei și aducerea în fața instanței și tragerea la răspundere și a lui C.I., care este violent și îi amenință familia. Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele legalității conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea a constatat că apelul este nefondat, întrucât art. 394 C. proc. pen., prevede limitativ cazurile în care se poate cere revizuirea unei hotărâri penale. Motivele invocate de revizuientul-condamnat nu se circumscriu acestor cazuri prevăzute de textul de lege amintit. Așa cum a motivat și instanța de fond nu poate fi vorba de fapte și împrejurări noi în sensul dispozițiilor art. 394 C. proc. pen. și nici o hotărâre judecătorească sau o ordonanță a procurorului, prin care să se constate că un martor a săvârșit infracțiunea de „mărturie mincinoasă” în cauza a cărei revizuire se cere. Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Iași, secția penală, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin decizia penală nr. 217 din 20 decembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul C.G.

împotriva sentinței penale nr. 693 din 2007 a Tribunalului Iași. Apelantul a fost obligat să plătească 80 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul C.G. Prin motivele de recurs, condamnatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșite respingeri a cererii sale de revizuire, susținând că martorii T.I. și T.I. au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, iar la săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnat a mai participat și o altă persoană, solicitând, în consecință, admiterea cererii și rejudecarea cauzei. Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele invocate de condamnat, Înalta Curte constată că recursul formulat de acesta nu este fondat.

Astfel, revizuirea este mijlocul procesual prin care pot fi atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt. În cauză se constată că revizuientul a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare, invocând cazul prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., privind mărturia mincinoasă, și, respectiv cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., privind descoperirea de fapte sau împrejurări noi. Pentru admisibilitatea cazului de revizuire privind mărturia mincinoasă trebuie îndeplinite mai multe condiții, care rezultă din reglementările legale, și anume : - să se fi săvârșit o infracțiune de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., de către un martor, expert sau interpret; - mărturia mincinoasă să fi condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice [(art. 394 alin. (3) C. proc.

pen.)]; - mărturia mincinoasă să poată fi dovedită prin anumite mijloace de probă prevăzute de lege, respectiv printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului [(art. 395 alin. (1) C. proc. pen.)]. În cauză, cum corect s-a constatat și de instanța de fond și de cea de apel, nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a fi admisă cererea de revizuire sub acest aspect. Astfel, după cum rezultă din rezoluția nr. 5974/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași din 25 septembrie 2007 (rezoluția depusă la dosar chiar de către revizuient) s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., confirmarea propunerii organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală în cauza privind pe T.I. și T.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen., întrucât fapta nu există. Nici cel de al doilea motiv de revizuire invocat de recurent nu este întemeiat. Din analiza dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., rezultă că revizuirea întemeiată pe fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, respectiv : - trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; - faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.

În cauză se observă că abia în calea extraordinară de atac condamnatul a invocat împrejurarea că la săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnat a mai participat și o altă persoană, însă acest aspect chiar dacă ar fi adevărat nu poate conduce la constatarea netemeiniciei hotărârii de condamnare. Pentru a fi administrat motivul de revizuire invocat de condamnat, trebuie ca acesta să conducă la o soluție diametral opusă celei de condamnare. Ori, recurentul încearcă, practic, pe această cale să obțină o eventuală schimbare a încadrării juridice dată faptelor pentru care a fost condamnat definitiv, cu consecința reducerii pedepsei aplicate, ceea ce nu este admisibil pe calea revizuirii, întrucât presupune menținerea soluției de condamnare și nu obținerea unei hotărâri de achitare sau încetare a procesului penal.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că recursul formulat este nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.G. împotriva deciziei penale nr. 217 din 20 decembrie 2007 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2008.