ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 783/2008

Deliberând asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 693

din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Iași, a fost respinsă cererea de revizuire

formulată de condamnatul C.G. împotriva sentinței penale nr. 215/2006 a

Tribunalului Iași.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Analizând referatul întocmit

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, cererea de revizuire și dosarul de

fond atașat, Tribunalul constată că prin cererea de revizuire și dosarul de

fond atașat, tribunalul constată că prin sentința penală nr. 215 din 3 aprilie

2006 a Tribunalului Iași s-a dispus condamnarea inculpatului C.G., la o

pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni

de tâlhărie.

Pentru a dispune astfel, s-a

reținut că, în ziua de 2 decembrie 2005, inculpatul C.G. a smuls din mâna

părții vătămate S.M.V. un telefon mobil marca Nokia 1110, iar în seara zilei de

11 decembrie 2005, în jurul orei 19,00, a luat telefonul mobil al părții

vătămate C.T. și pentru a păstra telefonul și a-și asigura scăparea a exercitat

acte de violență asupra părții vătămate și a folosit față de aceasta un spray

iritant lacrimogen.

La reținerea acestei

situații de fapt au fost avute în vedere declarațiile părților vătămate,

procesul-verbal și planșa foto întocmite cu ocazia recunoașterii din grup a

inculpatului, declarațiile martorilor P.L.C., T.I. și T.I.

Sentința penală nr. 215 din

3 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași a fost menținută de instanțele de

control judiciar.

La 31 ianuarie 2007,

inculpatul C.G. a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 215 din 3

aprilie 2006.

În declarația dată conform

dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. pen., revizuientul C.G. a arătat că

martorii T.I. și T.I. au dat declarații mincinoase în fața instanței de fond și

că la săvârșirea faptei a participat și numitul C.I.

Împrejurarea că la

săvârșirea infracțiunii a participat alături de revizuientul C.G. și altă

persoană, respectiv C.I. nu constituie motiv de revizuire a sentinței penale nr.

215 din 2006 a Tribunalului Iași deoarece această împrejurare nu este de natură

să conducă la o soluție diametral opusă celei de condamnare a inculpatului C.G.

Cu privire la celălalt caz

de revizuite prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., invocat de

revizuient, se constată că pentru dovedirea lui este necesară existența unei

hotărâri judecătorești sau a unei ordonanțe a procurorului prin care să se

constate că un martor a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a

cărei revizuire de cere.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel revizuientul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

indicând aceleași motive ca și în fața instanței de fond, solicitând

rejudecarea cauzei și aducerea în fața instanței și tragerea la răspundere și a

lui C.I., care este violent și îi amenință familia.

Examinând sentința atacată

prin prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele legalității conform art.

371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul este nefondat,

întrucât art. 394 C. proc. pen., prevede limitativ cazurile în care se poate

cere revizuirea unei hotărâri penale.

Motivele invocate de

revizuientul-condamnat nu se circumscriu acestor cazuri prevăzute de textul de

lege amintit.

Așa cum a motivat și

instanța de fond nu poate fi vorba de fapte și împrejurări noi în sensul

dispozițiilor art. 394 C. proc. pen. și nici o hotărâre judecătorească sau o

ordonanță a procurorului, prin care să se constate că un martor a săvârșit

infracțiunea de „mărturie mincinoasă” în cauza a cărei revizuire se cere.

Pentru motivele expuse,

Curtea de Apel Iași, secția penală, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., prin decizia penală nr. 217 din 20 decembrie 2007, a respins, ca nefondat,

apelul formulat de condamnatul C.G. împotriva sentinței penale nr. 693 din 2007

a Tribunalului Iași.

Apelantul a fost obligat să plătească

80 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a formulat recurs condamnatul C.G.

Prin motivele de recurs,

condamnatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșite

respingeri a cererii sale de revizuire, susținând că martorii T.I. și T.I. au

săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, iar la săvârșirea faptelor pentru

care a fost condamnat a mai participat și o altă persoană, solicitând, în

consecință, admiterea cererii și rejudecarea cauzei.

Examinând hotărârile

pronunțate în cauză sub aspectele invocate de condamnat, Înalta Curte constată

că recursul formulat de acesta nu este fondat.

Astfel, revizuirea este

mijlocul procesual prin care pot fi atacate hotărârile judecătorești definitive

care conțin grave erori de fapt.

În cauză se constată că

revizuientul a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare, invocând cazul

prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., privind mărturia mincinoasă, și,

respectiv cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., privind

descoperirea de fapte sau împrejurări noi.

Pentru admisibilitatea

cazului de revizuire privind mărturia mincinoasă trebuie îndeplinite mai multe

condiții, care rezultă din reglementările legale, și anume :

- să se fi săvârșit o

infracțiune de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., de către un

martor, expert sau interpret;

- mărturia mincinoasă să fi

condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice [(art. 394 alin.

(3) C. proc. pen.)];

- mărturia mincinoasă să

poată fi dovedită prin anumite mijloace de probă prevăzute de lege, respectiv

printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin

aceasta s-a dispus asupra fondului [(art. 395 alin. (1) C. proc. pen.)].

În cauză, cum corect s-a

constatat și de instanța de fond și de cea de apel, nu sunt îndeplinite

cerințele legale pentru a fi admisă cererea de revizuire sub acest aspect.

Astfel, după cum rezultă din

rezoluția nr. 5974/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași din 25

septembrie 2007 (rezoluția depusă la dosar chiar de către revizuient) s-a

dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., confirmarea propunerii organelor de poliție de a nu se începe

urmărirea penală în cauza privind pe T.I. și T.I. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen., întrucât

fapta nu există.

Nici cel de al doilea motiv

de revizuire invocat de recurent nu este întemeiat.

Din analiza dispozițiilor art.

394 C. proc. pen., rezultă că revizuirea întemeiată pe fapte sau împrejurări

noi este dublu condiționată, respectiv :

- trebuie să fie vorba de

descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță

la soluționarea cauzei;

- faptele sau împrejurările

noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a

procesului penal sau de condamnare.

În cauză se observă că abia

în calea extraordinară de atac condamnatul a invocat împrejurarea că la

săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnat a mai participat și o altă

persoană, însă acest aspect chiar dacă ar fi adevărat nu poate conduce la

constatarea netemeiniciei hotărârii de condamnare.

Pentru a fi administrat

motivul de revizuire invocat de condamnat, trebuie ca acesta să conducă la o

soluție diametral opusă celei de condamnare.

Ori, recurentul încearcă,

practic, pe această cale să obțină o eventuală schimbare a încadrării juridice

dată faptelor pentru care a fost condamnat definitiv, cu consecința reducerii

pedepsei aplicate, ceea ce nu este admisibil pe calea revizuirii, întrucât

presupune menținerea soluției de condamnare și nu obținerea unei hotărâri de achitare

sau încetare a procesului penal.

În consecință, având în

vedere considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că recursul formulat

este nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

îl va respinge ca atare.

Văzând și dispozițiile art. 192

C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul C.G. împotriva deciziei penale nr. 217 din 20

decembrie 2007 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurentul revizuient

la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 martie 2008.