ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4123/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 296 din 8 aprilie 2004 a Tribunalului Iași, inculpatul S.C. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen. Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului S.C. și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive, respectiv perioada începând cu data de 13 ianuarie 2004 până la zi.

S-a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părții vătămate W.A. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond reține următoarele: Partea vătămată W.A. locuiește în municipiul Iași, pe strada Socola. În după-amiaza zilei de 13 ianuarie 2004, în jurul orei 16,30, partea vătămată se întorcea acasă de la serviciu având asupra sa, între altele, un telefon mobil marca NOKIA 3310 pe care îl ținea în buzunarul cojocului cu care era îmbrăcată. În momentul în care W.A. se deplasa prin dreptul stației de troleibuz situată pe strada Socola (stația amplasată în fața Casei Sindicatelor), inculpatul S.C., care se afla în acea stație, a observat telefonul mobil din buzunarul hainei părții vătămate, moment în care a luat hotărârea să-l sustragă.

În scopul de a-și pune în executare hotărârea infracțională, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată până la scara blocului în care locuia aceasta din urmă. Ajuns la unul dintre cele două lifturi ale blocului, inculpatul a deschis ușa liftului și a invitat-o pe partea vătămată în interior, lucru pe care aceasta l-a acceptat (având convingerea că inculpatul a procedat astfel din politețe). Auzind că partea vătămată dorea să urce la etajul 8 al blocului, inculpatul i-a spus acesteia că el merge la etajul 9. Cele două părți au urcat împreună cu liftul până la etajul 8, unde după ce W.A. a deschis ușa liftului pentru a coborî, inculpatul, din spate, a introdus mâna în buzunarul cojocului părții vătămate și a sustras telefonul mobil al acesteia.

Simțind că inculpatul i-a luat telefonul, partea vătămată a strigat după ajutor, strângând totodată geanta în care avea actele personale și o sumă de bani. Inculpatul S.C. a tras inițial de geanta părții vătămate cu scopul de a smulge însă, nereușind acest lucru, a împins-o pe W.A., aceasta căzând în exteriorul liftului, pe case scării. Pentru a o împiedica pe partea vătămată să țipe și astfel să-și alarmeze vecinii și pentru a-și asigura totodată scăparea, inculpatul a ieșit din lift și în timp ce W.A. era căzută pe pardoseală s-a aplecat asupra acesteia, a început să o lovească cu pumnii peste față. Urmare țipetelor părții vătămate, pe casa scării a ieșit din locuință și martora N.V. care, văzând ce se întâmplă, a intervenit verbal întrebându-l pe inculpat „ce faci domnule acolo”.

În acel moment, inculpatul S.C. s-a ridicat și a intrat în lift cu intenția de a fugi, lucru pe care nu a reușit să-l facă, întrucât martora V. a deschis ușa liftului împiedicându-l astfel că plece. În același timp, în fața liftului a venit și martorul C.A., locatar al respectivului bloc, care l-a imobilizat pe S.C. și l-a condus în apartamentul familiei părții vătămate. Imediat ce a pătruns în interiorul apartamentului familiei W., inculpatul a aruncat jos, în holul apartamentului, telefonul sustras, gest ce a fost observat de martorul C.A. și de tatăl părții vătămate, numitul W.V. Partea vătămată s-a ridicat de jos, a pătruns în locuința familiei sale și din locul ce i-a fost indicat de către numitul C.A., și-a ridicat telefonul mobil.

Ulterior, urmarea sesizării telefonice făcute de către numitul W.V., la fața locului au sosit organele de poliție care au procedat la legitimarea și reținerea inculpatului S.C. Conform certificatului medico-legal nr. 92 din 14 ianuarie 2004, partea vătămată W.A. a prezentat tumefacție și echimoze ce au necesitat pentru vindecare o zi îngrijire medicală. S-a reținut că prejudiciul cauzat părții vătămate W.A., în valoare de 2.500.000 lei, reprezentând contravaloarea telefonului sustras a fost recuperat. Audiat asupra situației de fapt atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată, inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie”, recunoscând în parte învinuirea ce i-a fost adusă prin actul de inculpare.

Astfel, inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată W.A., însă a negat că i-ar fi sustras telefonul mobil. Apelul formulat împotriva acestei sentințe a fost respins, reținându-se că atât încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie, cât și individualizarea pedepsei sunt corecte. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, solicitând reducerea pedepselor prin luarea în considerare a circumstanțelor personale favorabile. Examinând cauza în raport de critica formulată, cât și din oficiu, se constată că, recursul formulat de inculpat este nefondat, întrucât pedeapsa aplicată este orientată către minimul special în condițiile în care inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie pentru săvârșirea mai multor fapte de același gen și în pofida probelor de vinovăție a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.

Așa fiind, cum nici din oficiu nu se constată aspecte care să conducă la casarea hotărârilor, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 218 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 218 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 13 ianuarie 2004, la 11 august 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 august 2004.