ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 539/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Suceava sub nr. 3696/39 din 20

iulie 2006, reclamanta I.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.S.,

anularea H.G. nr. 104 din 19 iunie 2006 emisă de pârâtă și stabilirea calității

sale de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel

Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscală prin sentința nr.

213 din 20 septembrie 2006 a respins ca nefondată acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamanta I.V., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.S.

În motivarea

soluției s-a reținut că, schimbarea domiciliului reclamantei și familiei sale

din localitatea Ițcani, județul Suceava în localitatea Apold, județul Mureș, a

fost determinată nu de persecuții etnice ci de avansarea frontului sovietic,

măsura fiind luată de autorități, în scopul protejării populației civile.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta I.V., criticând-o pentru

nelegalitate, susținând în esență că, motivul strămutării trebuie analizat prin

raportare la momentul istoric în care s-a produs și nu la o situație de

relativă normalitate, prin ruperea frontului și ocuparea teritoriului de

armatele sovietice, strămutarea fiind forțată și determinată de persecuții

etnice.

Examinând

sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în

cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art.

304 C. proc. civ., se constată că recursul este întemeiat, însă pentru următoarele

considerente:

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că probele depuse de reclamantă pentru susținerea

acțiunii sunt insuficiente și nu confirmă îndeplinirea condițiilor prevăzute de

art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

În

conformitate cu art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea,

potrivit art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru

aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. l din ordonanță se poate face

cu acte oficiale eliberate de organele competente și în lipsa acestor acte,

prin declarații de martori.

Legea

instituie așadar, regula potrivit căreia proba persecuției etnice se face cu

acte oficiale eliberate de organele competente și numai în lipsa acestor acte,

în mod subsidiar situația în care s-a materializat persecuția, poate fi

dovedită cu declarații de martori.

Hotărând în

baza unui probatoriu incomplet, neconcludent, fără a se stabili cu claritate

împrejurările invocate de reclamantă cu privire la starea de fapt, instanța de

fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Se rețin și contradicțiile

care rezultă din înscrisurile depuse la dosar cu privire la numele reclamantei,

cu privire la data nașterii reclamantei 29 iunie 1928 sau 1 iulie 1928.

Or, potrivit art.

129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind

datori a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală

privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin

aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și

legale. În acest sens, aceleași prevederi legale acordă judecătorilor puterea

de a ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă

părțile s-ar împotrivi.

Pentru

completarea probatoriului în sensul arătat este necesară rejudecarea cauzei,

instanța urmând a pune în discuția părților, administrarea probei cu înscrisuri

(solicitarea de relații de la A.N. – D.J. etc.) precum și a altor probe ce vor

fi precizate de părți, dacă acestea sunt de natură să lămurească aspectele

deduse judecății.

Pentru aceste

motive, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată și în temeiul art. 313 C. proc. civ., va fi trimisă cauza aceleiași instanțe spre rejudecare, cu aplicarea prevederilor art.

315 alin. (1) și (3) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de I.V., împotriva sentinței

nr. 213 din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscală.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie

2007.