ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1156/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 234 din 18 octombrie 2006, Curtea de Apel Suceava, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta

D.A., în contradictoriu cu pârâta C.

J.P. Suceava,

a dispus anularea Hotărârii nr. 103 din 19 iunie 2006

emisă de pârâtă și

stabilit că reclamanta este beneficiara drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza

probelor administrate în cauză, înscrisuri și

declarațiile unor martori, că, din cauza

persecuțiilor etnice la care au

fost supuși, reclamanta și ceilalți membrii ai familiei sale s-au refugiat,

începând din septembrie 1940, din localitatea de domiciliu, Șipotele Sucevei,

ocupată de trupele rusești, în localitatea Izvoarele Sucevei, rămasă sub

autoritatea statului român.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs C.J.P. Suceava, susținând că este netemeinică

și nelegală, întrucât reclamanta nu a făcut dovada refugiului cu acte oficiale.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de

prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în

perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea,

în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art.

1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente

(alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori (alin. (2)).

Ori, din

declarațiile autentificate ale martorilor I.V. și T.A., audiați și nemijlocit

de instanța de fond, coroborate cu adeverința din 9 februarie 2006, eliberată

de Comitetul executiv al satului Șepit, regiunea Cernăuți din Ucraina, rezultă

într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși,

reclamanta împreună cu familia acesteia s-a

refugiat, în luna septembrie 1940, din localitatea de domiciliu, Șipotele

Sucevei, ocupată de trupele rusești, în localitatea

Izvoarele Sucevei,

rămasă sub autoritatea statului român.

În cauză,

dovada refugiului reclamantei s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de

fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască

reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada

refugiului.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat,

menținându-se

sentința

criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Suceava,

împotriva sentinței nr. 234 din 18 octombrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2007.