ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 368/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 368/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Reclamantul M.R. a chemat-o
în judecată pe pârâta SC O. SA Rădăuți pentru ca instanța, prin hotărârea pe
care o va pronunța să constate că este titulara dreptului de proprietate asupra
imobilului situat în municipiul Rădăuți Piața Unirii sediul Bibliotecii
municipiului Rădăuți.
Prin sentința civilă nr. 2429
din 7 octombrie 2004, Judecătoria Rădăuți a declinat competența soluționării
cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava.
Tribunalul Suceava, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 201 din 25 martie
2005, a respins excepțiile invocate de pârâta SC O. SA Suceava privind
autoritatea de lucru judecat, lipsa de interes a reclamantului și lipsa
calității procesuale active, iar pe fondul litigiului a respins acțiunea, cu
obligarea recurentului la plata sumei de 14.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această
hotărâre, tribunalul a reținut că pe rolul instanței de drept comun se află un
litigiu între aceleași părți care are ca obiect revendicarea imobilului în
litigiu, așa încât reclamantul nu poate obține prin această acțiune în
constatare, un titlu pe care să-l opună pârâtei, atâta vreme cât are deschisă
acțiunea în revendicare, astfel că art. 111 C. proc. civ., nu poate fi temei
pentru obținerea titlului de proprietate.
Apelul declarat de reclamant
împotriva acestei decizii a fost respins de către Curtea de Apel Suceava, secția
comercială, contencios administrativ și fiscală, prin decizia nr. 120 din 23
noiembrie 2005, prin care s-a reținut că în mod corect instanța de fond a
respins acțiunea în constatare, reclamantul având calea deschisă a acțiunii în
revendicare.
Reclamantul M.R. a declarat
recurs împotriva acestei din urmă decizii, solicitând în conformitate cu art. 304
pct. 8 - 9 C. proc. civ., admiterea recursului.
Prin motivele invocate
recurentul a susținut că se află în posesia imobilului, existând riscul
deposedării lui și că nelegal i-a fost respinsă acțiunea.
Recursul este nefondat.
Conform art. 304 pct. 8 C.
proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când instanța, interpretând
greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit
și vădit neîndoielnic al acestuia, iar potrivit pct. 9 al aceluiași articol, se
poate cere modificarea hotărârii când hotărârea pronunțată este lipsită de
temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Analizând motivele invocate
de recurentă se constată că atât interpretarea cât și aplicarea art. 111 C.
proc. civ., s-a făcut în litera și spiritul legii. Astfel, conform art. 111 C.
proc. civ., „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea
existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea
poate cere realizarea dreptului”.
Spre deosebire de acțiunile
în realizare, acțiunile în constatare au un obiectiv limitat, reclamantul
cerând să se constate existența dreptului său, fără ca instanța să condamne,
hotărârea dată într-o astfel de acțiune nefiind titlu executoriu și neputând fi
pusă în executare silită.
În interpretarea art. 111 C.
proc. civ., se învederează caracterul subsidiar al cererii de constatare în
sensul că acțiunea în constatare poate fi folosită numai atunci când partea nu
are la dispoziție nici un mijloc procedural de realizare a dreptului.
Finalitatea urmărită de legiuitor este realizarea dreptului material prin orice
mijloace procedurale și cât timp este posibilă această realizare nu este
recunoscut dreptul la o acțiune în constatare.
Cum, în speță, recurentul
reclamant este parte într-o altă acțiune în revendicare a imobilului în
litigiu, prin care instanța a constatat dreptul de proprietate al pârâtei,
obligând-l pe reclamantul din acțiunea de față, să lase în deplină proprietate
și liniștită posesie imobilul, și cum cu privire la reglementarea dreptului
material s-a folosit acțiunea în realizare, corect, cele două instanțe au
constatat inadmisibilitatea acțiunii în constatare față de dispozițiile
imperative ale art. 111 C. proc. civ.
În consecință, se constată
că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, recursul urmând a fi
respins, ca nefondat.
Se va admite cererea privind
cheltuielile de judecată formulată de intimata SC O. SA Rădăuți în conformitate
cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia, partea care
cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de
judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamantul M.R. prin Primar împotriva deciziei comerciale nr. 120 din 23
noiembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta să
plătească intimatei SC O. SA Rădăuți suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 ianuarie 2007.