ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 328/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, reclamanții S.A. și L.M. au chemat în judecată Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 de pe lângă Prefectura municipiului București, A.N.R.P., solicitând acordarea de compensații bănești pentru suprafața de 2,00 ha teren prevăzute de Legea nr. 97/2005 pentru acordarea de compensații cetățenilor români care nu au beneficiat de prevederile Legii nr. 9/1998, cu plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, se arată că prin Hotărârea nr. 695 din 10 aprilie 2001 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 de pe lângă Prefectura municipiului București au fost acordate compensații bănești numai pentru suprafața de 8,56 ha teren motivat de faptul că ar fi renunțat la 2,00 ha pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, conform declarației notariale autentificate la 24 octombrie 2000. Ulterior, prin sentința civilă nr. 1483/2003 a Judecătoriei Suceava, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1801/2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, s-a dovedit că cele 2,00 ha nu erau de la autoarea S.M. ci de la D.P., iar pentru această suprafață avea dreptul și T.C.

Pentru că cele 2,00 ha de teren au aparținut lui D.P., bunicul din partea mamei, la adoptarea Legii nr. 97/2005, au apreciat că sunt îndreptățiți să beneficieze și de diferența de teren pe care nu au solicitat-o inițial și au adresat o nouă cerere, în conformitate cu Legea nr. 97/2005. Cele două pârâte au refuzat să acorde despăgubirile solicitate, și de aceea se solicită acordarea lor prin hotărâre judecătorească. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 202 din 6 septembrie 2006 a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanți.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut faptul că Hotărârea Prefecturii Botoșani – Comisia de aplicare a Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 695 din 10 aprilie 2001 a fost validată prin Ordinul nr. 2687 din 3 iunie 2005 al Cancelariei Primului Ministru, care nu a fost contestat de reclamanți, chiar dacă acesta este ulterior pronunțării sentinței nr. 1483/2003 a Judecătoriei Suceava și Deciziei nr. 1801 din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel Suceava. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs S.A. și L.M., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și rejudecând cauza să fie admisă acțiunea așa cum au formulat-o. Cererea de recurs, ca și cererea de chemare în judecată, deși este formulată de S.A.

și L.M. este semnată numai de S.A. Se arată, în motivele de recurs, că în anul 1998 au renunțat la 2,00 ha teren apreciind că acest teren ar fi aparținut părinților lor, S.G. și S.M., iar după ce s-a dovedit că în realitate a aparținut defunctului D.P., s-a impus formularea unei cereri suplimentare prin care să se dobândească drepturile pentru această suprafață în nume propriu și nu în calitate de moștenitoare a defunctului D.P. Cancelaria Primului Ministru a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat. L.M., care a fost citată, la instanța de fond în calitate de reclamantă, iar la instanța de recurs în calitate de recurent-reclamant, a depus la dosar un memoriu în care precizează că nu a formulat acțiune și nici recurs și nu apreciază că s-ar impune acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 2,00 ha teren.

Examinând actele aflate la dosar, dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamantul S.A., alături de sora sa L.M. au solicitat, în baza Legii nr. 9/1998 acordarea despăgubirilor pentru bunurile abandonate în comuna Rahova de Jos, județul Durostar de către tatăl său, S.G. Prin Hotărârea nr. 695 din 10 aprilie 2001 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a fost aprobată cererea și a fost stabilită valoarea compensațiilor la 781.669.238 lei, din care 265.281.167 lei pentru 8,5673 ha teren agricol. Prin Ordinul nr. 2687 din 3 iunie 2005 al Cancelariei Primului Ministru a fost validată Hotărârea nr. 695 din 10 aprilie 2001 și au fost acordate compensații bănești în cuantum de 770.326.302 lei.

Deși inițial compensațiile bănești au fost solicitate pentru o suprafață totală de 10,00 ha printr-o declarație autentificată din 24 octombrie 2000, moștenitorii au indicat faptul că pentru 2,00 ha teren agricol le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991. Ulterior, prin hotărâri judecătorești s-a stabilit că alături de S.A. și L.M. ar mai fi și alți moștenitori pentru că suprafața de 2 ha teren nu ar fi aparținut defunctei S.M. ci tatălui acesteia, D.P. Plecând de la aceste constatări, în baza Legii nr. 97/2005, s-a formulat o cerere, de către reclamantul S.A., prin care s-au solicitat compensații și pentru suprafața de 2 ha teren. Soluția instanței de fond, de respingere a cererii este legală și temeinică.

Mai întâi, este de precizat faptul că noua cerere a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 97/2005. Potrivit art. 1 din acest act normativ, persoanele care, conform prevederilor Legii nr. 9/1998, sunt îndreptățite la compensații, foștii proprietari sau moștenitorii acestora, vor putea depune cereri, însoțite de acte doveditoare, iar potrivit art. 2, vor fi considerate cereri noi și cele respinse prin hotărâri pentru motivul nedepunerii în termenul prevăzut de lege. Coroborând cele două articole rezultă că pot formula cereri, în temeiul Legii nr. 97/2005 persoanele care, din diverse motive, nu au formulat cerere pentru acordarea compensațiilor conform Legii nr. 9/1998 sau acestea au fost respinse ca nedepuse în termen, dar nu și cei care au formulat cereri în baza Legii nr. 9/1998 și au fost soluționate pe fond.

Așa cum au arătat anterior, recurentul a formulat cerere în baza Legii nr. 9/1998 care a și fost admisă, astfel că, în mod corect, noua sa cerere nu a fost analizată de instituțiile implicate. În al doilea rând, reclamantul-recurent a invocat faptul că au fost pronunțate hotărâri judecătorești prin care s-a stabilit că cele 2 ha teren ar fi aparținut defunctului D.P. Acestea nu pot constitui un motiv pentru formularea unei noi cereri, deoarece hotărârile judecătorești invocate au fost pronunțate anterior emiterii Ordinului nr. 2687 din 3 iunie 2005 al Cancelariei Primului Ministru, iar reclamantul, dacă era nemulțumit sau aprecia să se impună acordarea compensațiilor și pentru cele 2 hotărâri avea posibilitatea contestării lui, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

De altfel, L.M., sora reclamantului, care chiar dacă a fost indicată în cererea de chemare în judecată ca reclamant și ca recurentă în cererea de recurs, aceasta a declarat că nu își însușește aceste cereri, a precizat că indiferent de cele prevăzute în hotărârile judecătorești invocate de recurentul-reclamant, pentru moștenitorii defunctei S.M. au fost emise, separat, titlurile de proprietate din 16 august 1995 și din 6 noiembrie 2002 emise în baza Hotărârii nr. 17283 din 30 aprilie 1992, care nu a fost anulată prin hotărâre judecătorească, pentru suprafața totală de 2 ha teren, pe care moștenitorii, între care și S.A., le-au înstrăinat. În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. Motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este nefondat pentru că hotărârea instanței de fond este motivată atât în fapt cât și în drept, nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat pentru că instanța de fond nu a schimbat natura ori înțelesul actului juridic. Așa cum au prezentat, hotărârea instanței de fond este legală, astfel nici motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) teza a doua, va fi respins ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.A. și L.M. împotriva sentinței civile nr. 202 din 6 septembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2007.