ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1158/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a Comercială, prin sentința comercială nr. 7257 din 20 septembrie 2006, a respins cererea formulată de reclamanta SC A.A. SRL cu sediul social în București în contradictoriu cu pârâta SC D. cu sediul social în București, ca nefondată. Instanța de fond a reținut că între părți a fost încheiat contractul de leasing imobiliar nr. 1682 din 8 septembrie 2001, reclamanta având calitatea de utilizator, obiectul contractului constând în imobilul situat în București – Șoseaua Pantelimon Sector 2 tronson IV. Termenul utilizării bunului a fost stabilit ca fiind de 5 ani de la data semnării procesului-verbal de predare-primire a bunului, reclamanta exprimându-și opțiunea ca la sfârșitul termenului contractului de leasing să cumpere imobilul.

Reclamanta și-a îndeplinit obligația de plată a prețului imobilului ce a format obiectul contractului de leasing și deci aceasta are dreptul de a solicita pârâtei încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru transferul dreptului de proprietate asupra imobilului utilizat, însă cererea reclamantei privind pronunțarea unei hotărâri care să suplinească acordul pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, precum și cererea privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere pentru neîndeplinirea obligației de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, sunt nefondate, în condițiile în care nu s-a dovedit că pârâta este titularul dreptului de proprietate asupra bunului ce a format obiectul contractului de leasing, respectiv imobilul situat în București, Șos.

Pantelimon, Tronson IV, sector 2, încheierea nr. 4696 din 16 mai 2003 emisă de Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Sectorului 2 București și depusă în copie la dosar de reclamantă pentru dovedirea dreptului de proprietate, referindu-se la tronsonul III al imobilului situat în București, Șos. Pantelimon. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 328 din 20 iunie 2007, a admis apelul declarat de reclamanta SC A.A.

SRL împotriva sentinței comerciale nr. 7257 din 20 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 38390/3/2005, a schimbat în tot sentința atacată, a admis în parte acțiunea și a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea între părți cu privire la imobilul ce formează obiectul contractului de leasing imobiliar înregistrat sub nr. 1682 din 1 septembrie 1998, astfel cum a fost modificat prin actul adițional din data de 28 mai 2007, respectiv cu privire la imobilul situat în București, Șos. Pantelimon, Tronsonul III, Sector 2, având următoarele vecinătăți: la Nord – Șoseaua Pantelimon, la Sud – Parcul Morarilor, la Vest, SC A.A. SRL și la Est – SC C.G.

SRL. De asemenea, s-a apreciat că prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare. A mai fost respinsă cererea formulată cu privire la cota indiviză de teren aferentă imobilului menționat anterior ca nefondată. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 60.988 dolari S.U.A. penalități de întârziere, în echivalent în lei la cursul B.N.R. din data plății. Intimata a fost obligată să plătească apelantei cheltuieli de judecată, în fond și apel, în sumă de 9000 lei. În fundamentarea acestei soluții, instanța de apel a stabilit că apelanta și-a îndeplinit în întregime obligațiile de plată în concordanță cu dispozițiile contractului de leasing imobiliar, inclusiv cea de plată a penalităților pentru întârzierea cu două luni față de termenul contractual.

Față de îndeplinirea întocmai a tuturor obligațiilor asumate contractual, reclamanta a câștigat dreptul de a obține transferul proprietății bunului și având în vedere dispoziția art. 16 din O.G. nr. 51/1997, instanța a suplinit acordul pârâtei, pronunțând o hotărâre judecătorească privind vânzarea-cumpărarea imobilului astfel cum a fost identificat în contractul de leasing și actul adițional la acesta. A fost respinsă cererea reclamantei cu privire la constatarea vânzării-cumpărării suprafeței de teren aferentă clădirii, deoarece din clauzele contractuale și actul adițional s-a reținut că această suprafață de teren nu a fost inclusă în obiectul contractului de leasing. În raport de clauza penală și de art. 16 din O.G.

nr. 51/1997, considerând că pârâta s-a aflat în culpă contractuală prin neîndeplinirea obligației de transferare a dreptului de proprietate în termen de 30 de zile de la terminarea contractului de leasing și după îndeplinirea întocmai a obligațiilor de către apelantă, pârâta a fost obligată la plata penalităților de întârziere. Împotriva deciziei comerciale nr. 328 din 20 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC D. SA, care în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea SC D. SA la plata penalităților de întârziere în cuantum de 60.988 dolari S.U.A.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat în principal că pârâta nu are culpă procesuală, a fost de bună credință, dar a întâmpinat dificultăți în demersurile legale la B.C.F. al Judecătoriei Sector 2 pentru obținerea încheierii de rectificare. Mai mult reclamanta a fost în culpă și a tergiversat transferul imobilului. Intimata-reclamantă SC A.A. SRL a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul pârâtei SC D. SA pentru următoarele considerente. Este de necontestat că prin contractul de leasing imobiliar nr. 1682 din 1 septembrie 1998, încheiat între SC D. SA în calitatea de locator și SC A.A.

SRL în calitatea de utilizator, având ca obiect transmiterea dreptului de folosință și posesie de la locator către utilizator privind bunul imobil situat în Șoseaua Pantelimon Sector 2 Tronson IV, s-a convenit ca la expirarea termenului de utilizare de 5 ani, utilizatorul să cumpere acest bun. Printr-o integrală și completă apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, precum și regimul sancționator aplicabil în situația nerespectării clauzelor contractuale. De comun acord părțile au stipulat la art. 14 al contractului descris anterior, că la terminarea lui și sub condiția îndeplinirii întocmai a obligațiilor utilizatorului, locatorul dispune de un termen maxim de 30 zile spre a purcede la îndeplinirea formalităților necesare transferului dreptului de proprietate asupra bunului.

După expirarea acestui termen, dacă locatorul nu va îndeplini obligația stabilită mai sus, acesta va plăti o penalitate de 0,25 % din valoarea contractului pentru fiecare zi de întârziere. Cu certitudine că locatorul a depășit cu mult acest termen de 30 de zile, în sarcina sa instituindu-se o culpă procesuală. Era atributul pârâtei, ca un proprietar diligent să depună în timp util toate eforturile pentru aducerea la îndeplinire corespunzător a tuturor operațiilor de rectificare a Cărții Funciare. Corect au fost respinse apărările pârâtei, reluate și în faza procesuală a recursului, în sensul că partea adversă avea posibilitatea de a demara și urgenta formalitățile de transferare a dreptului de proprietate, deoarece în realitate numai proprietarul are prerogativa de a face rectificări de Carte Funciară.

Pentru aceste rațiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC D. SA cu sediul social în București, împotriva deciziei nr. 328 din 20 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC D. SA București, împotriva deciziei nr. 328 din 20 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 martie 2008.