ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3613/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 10814 din 2 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.E.B. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL (fosta SC A. SA), ca neîntemeiată. În motivare se arată că reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de vânzare - cumpărare, invocând clauzele contractuale din contractul încheiat din 18 august 2002 având ca obiect imobilul situat în București, incinta Danubiana, care stipulau obligația locatorului de a vinde utilizatorului bunul la expirarea perioadei de leasing. S-a apreciat neîntemeiată cererea, întrucât în speță nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al locatorului asupra bunului, cu atât mai mult cu cât art. 8 din contract rezultă că locatorul nu era proprietar la momentul încheierii contractului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea sentinței apelate și admiterea acțiunii formulate. În motivarea apelului, reclamanta a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut nedovedirea calității de proprietar asupra imobilului care a format obiectul leasingului imobiliar. Prin Decizia comercială nr. 107 din 27 februarie 2008 a Curții de Apel bucurești, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantei, reținându-se în considerentele deciziei, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada calității de proprietar a pârâtei privind imobilul din litigiu, și nu a depus probe privind îndeplinirea obligațiilor contractuale stabilite în sarcina sa, prin contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare.

În contra celei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea căruia a arătat că a depus la dosar probe din care rezultă că și-a îndeplinit obligațiile contractuale și a făcut dovada calității de proprietar a pârâtei privind imobilul din litigiu, respectiv în dosarul de prezentare privind oferta de vânzare acțiuni și, din conținutul căreia a rezultat că imobilul în cauză se află în proprietatea SC A. SA. Înalta Curte la termenul de azi, a invocat excepția nulității cererii de recurs, în raport de dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., în sensul că motivele invocate în memoriu nu sunt motive de nelegalitate ci motive de netemeinicie vizând administrarea de probe în dovedirea calității de proprietar a pârâtei privind imobilul din litigiu precum și executarea întocmai a obligațiilor asumate în contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare.

Potrivit dispozițiilor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul. Din examinarea criticilor formulate subsumate în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea vizează netemeinicia hotărârii recurate, în sensul că instanța nu a avut în vedere probele administrate în cauză respectiv înscrisurile doveditoare depuse la dosar, iar nu greșita interpretare sau aplicare a legii. Cum cererea de recurs nu cuprinde dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, Înalta Curte urmează să facă aplicațiunea dispozițiilor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. și să constate nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs declarată de reclamanta SC A.E.B. SRL București împotriva Deciziei nr. 107 din 27 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, conform art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.