ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1166/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1166/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 12170 din 27

decembrie 2006 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis, în

parte, cererea formulată de A.F.I. București împotriva pârâtului S.G. și urmare

admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele

solicitate pe perioada anterioară datei de 1 iulie 2003, s-au respins cererile

de obligare a pârâtului la plata sumelor reprezentând chirie, T.V.A., majorări

de întârziere chirie și majorări întârziere T.V.A. pentru perioada 1 august

2002 - 30 iunie 2002 precum și majorări de întârziere la chiria și T.V.A.

câștigate prin Decizia nr. 667 din 14 octombrie 2005 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, pentru perioada 1 august 2002 - 30 iunie

2002.

De asemenea, pârâtul

a fost obligat să plătească următoarele sume:

- 20.467,25 lei reprezentând

chiria aferentă perioadei 1 iulie 2003 - 1 iunie 2004;

- 3.999,78 lei

reprezentând T.V.A. aferentă perioadei 1 iulie 2003 - 1 iunie 2004;

- 71.333,07 lei

reprezentând majorări de întârziere chirie aferente perioadei 1 iulie 2003 - 1

iunie 2004;

- 8.128,98 lei

reprezentând majorări de întârziere T.V.A. aferente perioadei 1 iulie 2003 - 1

iunie 2004;

- 37.570 lei

reprezentând contravaloare lipsă folosință spațiu aferentă perioadei 2 iunie

2004 - 30 noiembrie 2005.

S-a respins ca

neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata următoarelor

sume: 7.138 lei T.V.A. restant, aferent perioadei 2 iunie 2004 - 30 noiembrie

2005; 47.410 lei dobânzi, contravaloare lipsă folosință spațiu, aferente perioadei

2 iunie 2004 - 30 noiembrie 2005; 1.077,39 lei dobânzi T.V.A., aferente

perioadei 2 iunie 2004 - 30 noiembrie 2005; majorări de întârziere la chiria și

T.V.A.-ul câștigate prin Decizia nr. 667 din 14 octombrie 2005 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, pentru perioada 1 iulie 2003 - 30 noiembrie

2005.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a avut în vedere probele administrate în

cauză, și dispozițiile legale aplicabile în materie.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta considerând-o netemeinică și nelegală.

Prin Decizia

comercială nr. 328 din 20 iunie 2007 Curtea de Apel București –Secția a V-a

Comercială a admis apelul reclamantei C.G.M.B - A.F.I. București, a schimbat în

parte sentința atacată în sensul că admite cererile reclamantei privind

obligarea pârâtului și la plata următoarelor sume pentru perioada 2 iunie 2004

- 30 noiembrie 2005:

- 7.138 lei T.V.A.

restant;

- 47.410 lei

contravaloare lipsă folosință;

- 1.077,39 lei

dobânzi T.V.A.

De asemenea, pârâtul

a fost obligat și la majorări de întârziere la chiria și T.V.A. câștigate prin

Decizia nr. 667 din 14 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

pe perioada 1 iulie 2003 - 1 iunie 2004.

S-au menținut restul

dispozițiilor sentinței atacate.

În motivarea deciziei

s-a reținut, în esență, că primul motiv de apel referitor la excepția

prescripției extinctive nu este întemeiat întrucât O.G. nr. 92/2003

reglementează raporturile juridice fiscale, iar în speță este vorba de un

raport juridic comercial, situații în care este aplicabil termenul general de

prescripție de 3 ani și nu cel special de 5 ani.

Referitor la cel de

al doilea motiv de apel s-a reținut că este întemeiat întrucât reclamanta a

făcut dovada că este plătitoare de T.V.A. și în consecință aceste sume le

recuperează „ope legis” neavând relevanță dacă a fost cuprinsă sau nu în

contractul încheiat de părți o clauză penală, în acest sens.

S-a mai reținut că

atâta timp cât sumele datorate, fie cu titlu de chirie, fie reprezentând

contravaloarea lipsei de folosință în care este inclusă și T.V.A., nu au fost

achitate la scadență, debitorul este obligat la plata dobânzii legale, situație

în care și acest motiv de apel este întemeiat.

În consecință,

instanța de apel a constatat că instanța de fond a reținut o situație de fapt,

parțial eronată în cauză și a făcut o interpretare și aplicare greșită a

clauzelor contractuale și dispozițiilor legale aplicabile în materie, astfel că

motivele de apel sunt în parte întemeiate.

Reclamanta a formulat

o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei

comerciale nr. 328 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială.

Prin Încheierea din

17 octombrie 2007 s-a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare.

Reclamanta a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, susținând că în speță sunt

aplicabile prevederile art. 89 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003

republicată referitoare la termenul special de prescripție, conform cărora

dreptul de a cere recuperarea creanțelor se prescrie în termenul de 5 ani

începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere

acest drept.

Recurenta consideră

că obiectul litigiului este de natură fiscală, situație în care creanța fiscală

este supusă termenului de prescripție prevăzut de legea specială - 5 ani, care

în speță se împlinea în luna ianuarie 2008, dată în suport de care acțiunea s-a

introdus în termen.

În drept, recurenta a

invocat art. 304 pct. 7, 8 și 9, dar a dezvoltat motivul întemeiat pe pct. 9.

Recursul este

neîntemeiat.

Susținerea recurentei

privind aplicarea termenului special de prescripție de 5 ani aplicabil în

materie fiscală nu poate fi reținută întrucât din verificarea actelor și

lucrărilor dosarului se constată că în speță nu este vorba de o obligație

fiscală, iar reclamanta nu a făcut dovada că sumele solicitate reprezintă venit

la bugetul general consolidat pentru a se aplica dispozițiile art. 89 din O.G. nr.

92/2003.

În această situație

instanța de apel a reținut în mod corect că litigiul este de natură comercială

și în raport cu dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la

prescripția extinctivă, în raport cu data introducerii acțiunii - 30 iunie 2006

pretențiile reclamantei pentru perioadele anterioare datei de 1 iulie 2003 sunt

prescrise.

Pentru aceste

considerente recursul urmează să fie respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta A.F.I. București, împotriva Deciziei nr. 328 din 20

iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 20 martie 2008.