ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1166/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 12170 din 27 decembrie 2006 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis, în parte, cererea formulată de A.F.I. București împotriva pârâtului S.G. și urmare admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele solicitate pe perioada anterioară datei de 1 iulie 2003, s-au respins cererile de obligare a pârâtului la plata sumelor reprezentând chirie, T.V.A., majorări de întârziere chirie și majorări întârziere T.V.A. pentru perioada 1 august 2002 - 30 iunie 2002 precum și majorări de întârziere la chiria și T.V.A.

câștigate prin Decizia nr. 667 din 14 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pentru perioada 1 august 2002 - 30 iunie 2002. De asemenea, pârâtul a fost obligat să plătească următoarele sume: - 20.467,25 lei reprezentând chiria aferentă perioadei 1 iulie 2003 - 1 iunie 2004; - 3.999,78 lei reprezentând T.V.A. aferentă perioadei 1 iulie 2003 - 1 iunie 2004; - 71.333,07 lei reprezentând majorări de întârziere chirie aferente perioadei 1 iulie 2003 - 1 iunie 2004; - 8.128,98 lei reprezentând majorări de întârziere T.V.A. aferente perioadei 1 iulie 2003 - 1 iunie 2004; - 37.570 lei reprezentând contravaloare lipsă folosință spațiu aferentă perioadei 2 iunie 2004 - 30 noiembrie 2005. S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata următoarelor sume: 7.138 lei T.V.A.

restant, aferent perioadei 2 iunie 2004 - 30 noiembrie 2005; 47.410 lei dobânzi, contravaloare lipsă folosință spațiu, aferente perioadei 2 iunie 2004 - 30 noiembrie 2005; 1.077,39 lei dobânzi T.V.A., aferente perioadei 2 iunie 2004 - 30 noiembrie 2005; majorări de întârziere la chiria și T.V.A.-ul câștigate prin Decizia nr. 667 din 14 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pentru perioada 1 iulie 2003 - 30 noiembrie 2005. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere probele administrate în cauză, și dispozițiile legale aplicabile în materie. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta considerând-o netemeinică și nelegală. Prin Decizia comercială nr. 328 din 20 iunie 2007 Curtea de Apel București –Secția a V-a Comercială a admis apelul reclamantei C.G.M.B - A.F.I.

București, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că admite cererile reclamantei privind obligarea pârâtului și la plata următoarelor sume pentru perioada 2 iunie 2004 - 30 noiembrie 2005: - 7.138 lei T.V.A. restant; - 47.410 lei contravaloare lipsă folosință; - 1.077,39 lei dobânzi T.V.A. De asemenea, pârâtul a fost obligat și la majorări de întârziere la chiria și T.V.A. câștigate prin Decizia nr. 667 din 14 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe perioada 1 iulie 2003 - 1 iunie 2004. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate. În motivarea deciziei s-a reținut, în esență, că primul motiv de apel referitor la excepția prescripției extinctive nu este întemeiat întrucât O.G.

nr. 92/2003 reglementează raporturile juridice fiscale, iar în speță este vorba de un raport juridic comercial, situații în care este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani și nu cel special de 5 ani. Referitor la cel de al doilea motiv de apel s-a reținut că este întemeiat întrucât reclamanta a făcut dovada că este plătitoare de T.V.A. și în consecință aceste sume le recuperează „ope legis” neavând relevanță dacă a fost cuprinsă sau nu în contractul încheiat de părți o clauză penală, în acest sens. S-a mai reținut că atâta timp cât sumele datorate, fie cu titlu de chirie, fie reprezentând contravaloarea lipsei de folosință în care este inclusă și T.V.A., nu au fost achitate la scadență, debitorul este obligat la plata dobânzii legale, situație în care și acest motiv de apel este întemeiat.

În consecință, instanța de apel a constatat că instanța de fond a reținut o situație de fapt, parțial eronată în cauză și a făcut o interpretare și aplicare greșită a clauzelor contractuale și dispozițiilor legale aplicabile în materie, astfel că motivele de apel sunt în parte întemeiate. Reclamanta a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei comerciale nr. 328 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Prin Încheierea din 17 octombrie 2007 s-a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare. Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, susținând că în speță sunt aplicabile prevederile art. 89 alin. (1) și (2) din O.G.

nr. 92/2003 republicată referitoare la termenul special de prescripție, conform cărora dreptul de a cere recuperarea creanțelor se prescrie în termenul de 5 ani începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. Recurenta consideră că obiectul litigiului este de natură fiscală, situație în care creanța fiscală este supusă termenului de prescripție prevăzut de legea specială - 5 ani, care în speță se împlinea în luna ianuarie 2008, dată în suport de care acțiunea s-a introdus în termen. În drept, recurenta a invocat art. 304 pct. 7, 8 și 9, dar a dezvoltat motivul întemeiat pe pct. 9. Recursul este neîntemeiat.

Susținerea recurentei privind aplicarea termenului special de prescripție de 5 ani aplicabil în materie fiscală nu poate fi reținută întrucât din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că în speță nu este vorba de o obligație fiscală, iar reclamanta nu a făcut dovada că sumele solicitate reprezintă venit la bugetul general consolidat pentru a se aplica dispozițiile art. 89 din O.G. nr. 92/2003. În această situație instanța de apel a reținut în mod corect că litigiul este de natură comercială și în raport cu dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în raport cu data introducerii acțiunii - 30 iunie 2006 pretențiile reclamantei pentru perioadele anterioare datei de 1 iulie 2003 sunt prescrise.

Pentru aceste considerente recursul urmează să fie respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.I. București, împotriva Deciziei nr. 328 din 20 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 martie 2008.