ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 639/2007

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

SC U. SA, prin administratorii judiciari SC C.D. SRL

și SC R. SRL, a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 5071 din

20 octombrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, invocând ca temei juridic prevederile art.

317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivarea contestației

arată că nu a fost îndeplinită procedura de citare cu aceasta pentru ziua când

s-a judecat pricina, deoarece aflându-se în procedura instituită de Legea nr.

64/1995 trebuia să fie citată prin administratorul judiciar, ceea ce Instanța

nu a făcut, viciu de procedură ce nu putea fi acoperit prin prezența

consilierului juridic al SC U. SA în lipsa unei împuterniciri de reprezentare

dată de administratorul judiciar.

În ce privește fondul

cauzei, solicită a se respinge recursul declarat de D.G.F.P. a Județului Neamț

împotriva sentinței civile nr. 14 din 8 februarie 2005 pronunțată de Curtea de

Apel Bacău, secția comercială și contencios administrativ, avându-se în vedere

existența autorității lucrului judecat, rezultând din sentința nr. 2898 din 26

noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Neamț, rămasă irevocabilă.

D.M.S.S.F. Neamț, prin

precizările aflate în dosar, invocă lipsa calității sale procesuale în cauză.

A.N.A.F. a depus la dosar

întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației în anulare pentru că

prin deschiderea procedurii reorganizării judiciare nu a fost ridicat dreptul

de administrare al SC U. SA, care a fost reprezentată la proces de către

consilierul juridic și nu s-a invocat nici la Instanța de Fond și nici în recurs lipsa de citare a administratorului judiciar, iar în ce

privește invocarea autorității lucrului judecat, aceasta nu există în cauză.

M.M.S.S.F. a depus

precizări, prin care susține excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de D.M.S.S.F. Neamț.

Contestatoarea, prin

administratorii judiciari, a depus răspuns la întâmpinare, susținând că dreptul

de reprezentare judiciară a societăților aflate în procedura reorganizării

judiciare aparține administratorilor judiciari, nu organelor statutare ale

acestor societăți și că cererea de chemare în judecată a fost semnată de

administratorul judiciar iar citarea societății trebuia făcută prin intermediul

acestuia.

În ce privește fondul,

reiterează cele menționate în contestație.

Printr-o altă cerere,

intitulată răspuns, SC U. SA prin administratorii judiciari și conducerea

societății, susține că atât M.M.S.S.F. cât și D.M.S.S.F. Neamț au calitate

procesuală, ei fiind emitenții actelor contestate.

Analizând motivele invocate

în contestația în anulare, ca și susținerile intimaților, Înalta Curte reține

următoarele:

Prin Decizia nr. 5071 din 20

octombrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1178/2005, s-a respins ca

nefondat recursul declarat de M.M.S.S.F. împotriva sentinței civile nr. 14 din

8 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ, s-a admis recursul declarat de D.G.F.P. Neamț

împotriva aceleiași sentințe, în sensul că s-a casat sentința și s-a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC U. SA.

SC U. SA, prin directorul

general, directorul economic și consilierul juridic a solicitat, la 17 martie

2003, anularea procesului verbal de control din 18 noiembrie 2002 întocmit de

D.M.S.S.F. Neamț și a Deciziei nr. 7 din 18 februarie 2003 emisă de M.M.S.S.F.,

acțiune admisă prin sentința civilă nr. 14 din 8 februarie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, dar respinsă prin

decizia atacată cu prezenta contestație în anulare.

Cum în cauză s-au atacat

acte emanând de la D.M.S.S.F. Neamț și M.M.S.S.F., cei doi intimați au avut

calitatea de pârâți, respectiv recurent și intimat în recurs, astfel că își

mențin calitatea de intimați și în contestația în anulare de față.

În ce privește contestația,

se impune a fi analizat cu prioritate motivul referitor la invocarea

neîndeplinirii procedurii de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat

pricina, motiv prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Susținerea contestatoarei că

cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea procesului verbal de

control a fost semnată de administratorul judiciar SC C.D. SRL este

neadevărată, din cererea respectivă rezultând că acțiunea s-a promovat de SC U.

SA prin conducerea acesteia, respectiv directorul general și directorul

economic, nu de către administratorul judiciar.

De altfel, administratorii

judiciari au fost numiți abia prin sentința civilă nr. 465/F din 1 iunie 2005 a Tribunalului Neamț, secția comercială și contencios administrativ, iar acțiunea s-a introdus

la data de 17 martie 2003, deci mult înainte de numirea administratorilor

judiciari.

Trebuie avut în vedere și

faptul că SC U. SA a fost reprezentată atât la fond, cât și în recurs de către

consilierul juridic al acesteia și niciodată nu s-a invocat, chiar și după

deschiderea procedurii judiciare, că societatea nu poate sta în proces prin

organele sale de conducere.

Chiar și după numirea

administratorilor judiciari nu s-a solicitat ca aceștia să fie citați în

proces, în calitate de reprezentanți ai SC U. SA, cauza aflându-se deja în faza

de recurs într-un stadiu avansat.

Consilierul juridic al

societății a fost prezent în ambele faze procesuale, formulând cereri și

depunând întâmpinare în recurs și a apărat corect interesele acesteia,

niciodată neinvocând lipsa calității sale de reprezentant legal al SC U. SA și

nici nu i s-a contestat această calitate.

De altfel, conform

prevederilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura

reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, „Judecătorul sindic va

putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al

debitorului odată cu desemnarea unui administrator, indicând și condițiile de

exercitare a acestuia”, drept de administrare care încetează de drept la data

la care se dispune începerea falimentului, așa cum prevede alin. (4) din

același articol.

De asemenea, art. 52 alin.

(1) din această lege stabilește că „Pe perioada în care debitorul sau/ și

administratorul exercită dreptul de administrare, acesta poate îndeplini orice

acte și operațiuni – inclusiv utilizarea, vânzarea și închirierea de bunuri –

și poate efectua plăți, dacă toate acestea se încadrează în condițiile

obișnuite de exercitare a activității curente”.

Nu s-a făcut nici o dovadă

că debitoarei SC U. SA i-a fost ridicat dreptul de administrare după desemnarea

administratorilor judiciari, nici că a început procedura falimentului, ceea ce

înseamnă că debitorul avea dreptul să facă acte de administrare, printre

acestea incluzându-se și acțiunea în justiție de față.

Cum se constată că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,  nereținându-se neîndeplinirea legală a procedurii de citare a contestatoarei pentru

ziua când s-a judecat pricina în recurs, nu se mai impune analizarea motivelor

invocate ca chestiuni privind fondul cauzei.

Astfel fiind, contestația în

anulare se va respinge ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de SC U. SA, prin administratori judiciari SC C.D. SRL Piatra

Neamț și SC R. SRL Roman, împotriva Deciziei nr. 5071 din 20 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca

neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2007.