ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 639/2007

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC U. SA, prin administratorii judiciari SC C.D. SRL și SC R. SRL, a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 5071 din 20 octombrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, invocând ca temei juridic prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. În motivarea contestației arată că nu a fost îndeplinită procedura de citare cu aceasta pentru ziua când s-a judecat pricina, deoarece aflându-se în procedura instituită de Legea nr. 64/1995 trebuia să fie citată prin administratorul judiciar, ceea ce Instanța nu a făcut, viciu de procedură ce nu putea fi acoperit prin prezența consilierului juridic al SC U. SA în lipsa unei împuterniciri de reprezentare dată de administratorul judiciar.

În ce privește fondul cauzei, solicită a se respinge recursul declarat de D.G.F.P. a Județului Neamț împotriva sentinței civile nr. 14 din 8 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și contencios administrativ, avându-se în vedere existența autorității lucrului judecat, rezultând din sentința nr. 2898 din 26 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Neamț, rămasă irevocabilă. D.M.S.S.F. Neamț, prin precizările aflate în dosar, invocă lipsa calității sale procesuale în cauză. A.N.A.F. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației în anulare pentru că prin deschiderea procedurii reorganizării judiciare nu a fost ridicat dreptul de administrare al SC U. SA, care a fost reprezentată la proces de către consilierul juridic și nu s-a invocat nici la Instanța de Fond și nici în recurs lipsa de citare a administratorului judiciar, iar în ce privește invocarea autorității lucrului judecat, aceasta nu există în cauză.

M.M.S.S.F. a depus precizări, prin care susține excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de D.M.S.S.F. Neamț. Contestatoarea, prin administratorii judiciari, a depus răspuns la întâmpinare, susținând că dreptul de reprezentare judiciară a societăților aflate în procedura reorganizării judiciare aparține administratorilor judiciari, nu organelor statutare ale acestor societăți și că cererea de chemare în judecată a fost semnată de administratorul judiciar iar citarea societății trebuia făcută prin intermediul acestuia. În ce privește fondul, reiterează cele menționate în contestație. Printr-o altă cerere, intitulată răspuns, SC U. SA prin administratorii judiciari și conducerea societății, susține că atât M.M.S.S.F.

cât și D.M.S.S.F. Neamț au calitate procesuală, ei fiind emitenții actelor contestate. Analizând motivele invocate în contestația în anulare, ca și susținerile intimaților, Înalta Curte reține următoarele: Prin Decizia nr. 5071 din 20 octombrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1178/2005, s-a respins ca nefondat recursul declarat de M.M.S.S.F. împotriva sentinței civile nr. 14 din 8 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis recursul declarat de D.G.F.P. Neamț împotriva aceleiași sentințe, în sensul că s-a casat sentința și s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC U. SA.

SC U. SA, prin directorul general, directorul economic și consilierul juridic a solicitat, la 17 martie 2003, anularea procesului verbal de control din 18 noiembrie 2002 întocmit de D.M.S.S.F. Neamț și a Deciziei nr. 7 din 18 februarie 2003 emisă de M.M.S.S.F., acțiune admisă prin sentința civilă nr. 14 din 8 februarie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, dar respinsă prin decizia atacată cu prezenta contestație în anulare. Cum în cauză s-au atacat acte emanând de la D.M.S.S.F. Neamț și M.M.S.S.F., cei doi intimați au avut calitatea de pârâți, respectiv recurent și intimat în recurs, astfel că își mențin calitatea de intimați și în contestația în anulare de față.

În ce privește contestația, se impune a fi analizat cu prioritate motivul referitor la invocarea neîndeplinirii procedurii de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, motiv prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Susținerea contestatoarei că cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea procesului verbal de control a fost semnată de administratorul judiciar SC C.D. SRL este neadevărată, din cererea respectivă rezultând că acțiunea s-a promovat de SC U. SA prin conducerea acesteia, respectiv directorul general și directorul economic, nu de către administratorul judiciar. De altfel, administratorii judiciari au fost numiți abia prin sentința civilă nr. 465/F din 1 iunie 2005 a Tribunalului Neamț, secția comercială și contencios administrativ, iar acțiunea s-a introdus la data de 17 martie 2003, deci mult înainte de numirea administratorilor judiciari.

Trebuie avut în vedere și faptul că SC U. SA a fost reprezentată atât la fond, cât și în recurs de către consilierul juridic al acesteia și niciodată nu s-a invocat, chiar și după deschiderea procedurii judiciare, că societatea nu poate sta în proces prin organele sale de conducere. Chiar și după numirea administratorilor judiciari nu s-a solicitat ca aceștia să fie citați în proces, în calitate de reprezentanți ai SC U. SA, cauza aflându-se deja în faza de recurs într-un stadiu avansat. Consilierul juridic al societății a fost prezent în ambele faze procesuale, formulând cereri și depunând întâmpinare în recurs și a apărat corect interesele acesteia, niciodată neinvocând lipsa calității sale de reprezentant legal al SC U. SA și nici nu i s-a contestat această calitate.

De altfel, conform prevederilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, „Judecătorul sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator, indicând și condițiile de exercitare a acestuia”, drept de administrare care încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului, așa cum prevede alin. (4) din același articol. De asemenea, art. 52 alin. (1) din această lege stabilește că „Pe perioada în care debitorul sau/ și administratorul exercită dreptul de administrare, acesta poate îndeplini orice acte și operațiuni – inclusiv utilizarea, vânzarea și închirierea de bunuri – și poate efectua plăți, dacă toate acestea se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente”.

Nu s-a făcut nici o dovadă că debitoarei SC U. SA i-a fost ridicat dreptul de administrare după desemnarea administratorilor judiciari, nici că a început procedura falimentului, ceea ce înseamnă că debitorul avea dreptul să facă acte de administrare, printre acestea incluzându-se și acțiunea în justiție de față. Cum se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nereținându-se neîndeplinirea legală a procedurii de citare a contestatoarei pentru ziua când s-a judecat pricina în recurs, nu se mai impune analizarea motivelor invocate ca chestiuni privind fondul cauzei. Astfel fiind, contestația în anulare se va respinge ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC U. SA, prin administratori judiciari SC C.D. SRL Piatra Neamț și SC R. SRL Roman, împotriva Deciziei nr. 5071 din 20 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2007.