ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2762/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență, prin sentința civilă nr. 307, pronunțată la data de 1 octombrie 2004 în Camera de Consiliu, a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea SC I. SRL și pârâtele Administrația Finanțelor Publice Târgu Neamț și Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, prin sentința civilă nr. 142 din 16 septembrie 2004, a Tribunalului Neamț, a reținut că această din urmă instanță și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, după ce anterior, această judecătorie, prin sentința civilă nr. 753 din 6 mai 2004 a admis excepția de necompetență materială invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț și a declinat competența în favoarea Tribunalului Neamț, secția de contencios administrativ. S-a menționat că obiectul cauzei deduse judecății de către reclamanta SC I. SRL vizează anularea titlului executoriu emis de Administrația Finanțelor Publice Neamț, suspendarea executării și restituirea cauțiunii, capete de cerere cărora nu le sunt incidente prevederile Legii nr. 29/1990, ci ale art. 400 C. proc.

civ. Împrejurarea că în conținutul contestației se invocă și aspecte care privesc temeinicia constatărilor inserate în actul de control nu este de natură a schimba calificarea legală și obiectul acestei cauze. Împotriva hotărârii pronunțate în regulatorul de competență, prin care s-a decis că Judecătoria Târgu Neamț este instanța competentă să soluționeze cauza de față, în termen legal a declarat recurs, reclamanta SC I. SRL, solicitând stabilirea competenței materiale în favoarea Tribunalului Neamț. În dezvoltarea motivelor de recurs, indicate ca fiind cele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., recurenta a arătat că în mod greșit se consideră de către administrația financiară, că valorificarea concluziilor procesului-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Neamț, la 7 octombrie 2003, reprezintă titlu executoriu, act care neavând această calitate, este nul.

Se mai arată că instanța a dat o greșită interpretare naturii și înțelesului vădit neîndoielnic al actului și a apreciat eronat că obiectul cauzei este o contestație la executare, când în realitate, este evident că este vorba despre o acțiune în nulitatea titlului. În fine, recurenta a mai criticat hotărârea pronunțată, pe motiv că instanța nu și-a exercitat rolul activ, nu s-a pronunțat asupra probei cu expertiză solicitată, absolut hotărâtoare în cauză. Recursul este nefondat. Examinând cauza de față în raport cu criticile formulate de recurentă, ca și prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte reține că nici unul din motivele de recurs nu este întemeiat și nu poate fi primit, pentru următoarele considerațiuni.

Acțiunea formulată de către recurenta SC I. SRL are natura unei contestații la executare și aceasta nu în considerarea faptului că partea însăși și-a intitulat în acest fel cererea înaintată instanței, invocând, totodată, ca temei legal, prevederile art. 399-401 C. proc. civ. Calificarea drept contestație la executare este determinată de obiectul cererii, care vizează executarea silită pornită de Administrația Finanțelor Publice Neamț, în vederea valorificării concluziilor procesului-verbal de constatare întocmit de Camera de Conturi Neamț. Așa cum în mod just s-a reținut și de către instanța învestită cu soluționarea regulatorului de competență, titlul executoriu a cărui anulare a fost solicitată, a fost emis de intimată în aplicarea art. 130 C. proc.

fisc. și potrivit art. 400 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. În conformitate cu prevederile acestui ultim text de lege invocat, în situația în care contestația vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, cum este cazul în speță, competența de soluționare aparține instanței de executare. În raport cu cele menționate, este evident că nu sunt incidente prevederile Legii nr. 29/1990, iar împrejurarea că în cuprinsul contestației sunt invocate și aspecte ce vizează conținutul actului de control și justețea concluziilor acestuia, nu este de natură a modifica calificarea juridică a cauzei. Astfel fiind, nu pot fi primite criticile recurentei vizând schimbarea de către instanță a înțelesului și naturii actului juridic dedus judecății.

Neîntemeiată este și susținerea referitoare la lipsa rolului activ al instanței, în condițiile în care, în mod legal și pe deplin justificat, instanța de fond, în măsura în care și-a declinat competența de soluționare, nu a putut trece la administrarea probelor, întrucât aceasta ar fi atras încălcarea altor reguli procesuale, cum ar fi soluționarea și pronunțarea cu precădere asupra excepțiilor ce împiedică cercetarea fondului cauzei. Față de cele învederate, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul de față urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința soluționării acțiunii, în sensul stabilit prin sentința civilă nr. 307/2004, de către Judecătoria Târgu Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC I. SRL Târgu Neamț împotriva sentinței civile nr. 307 din 1 octombrie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2005.