ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2760/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, învestită cu soluționarea unui

conflict negativ de competență, prin sentința civilă nr. 307, pronunțată la

data de 1 octombrie 2004, în Camera de Consiliu, a stabilit competența de

soluționare a cauzei privind pe contestatoarea SC I. SRL și pârâtele

Administrația Finanțelor Publice Târgu Neamț și Direcția Generală a Finanțelor Publice

Neamț, în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel Bacău, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de

competență, prin sentința civilă nr. 143 din 16 septembrie 2004, a Tribunalului

Neamț, a reținut că această din urmă instanță și-a declinat competența de

soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, după ce anterior,

această judecătorie, prin sentința civilă nr. 752 din 6 mai 2004, a admis

excepția de necompetență materială invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice

Neamț și a declinat competența, în favoarea Tribunalului Neamț, secția de

contencios administrativ.

S-a menționat că obiectul

cauzei deduse judecății de către reclamanta SC I. SRL vizează anularea titlului

executoriu emis de Administrația Finanțelor Publice Neamț, suspendarea

executării și restituirea cauțiunii, capete de cerere cărora nu le sunt

incidente prevederile Legii nr. 29/1990, ci ale art. 400 C. proc. civ.

Împrejurarea că în

conținutul contestației se invocă și aspecte care privesc temeinicia

constatărilor inserate în actul de control, nu este de natură a schimba calificarea

legală și obiectul acestei cauze.

Împotriva hotărârii

pronunțate în regulatorul de competență, prin care s-a decis că Judecătoria

Târgu Neamț este instanța competentă să soluționeze cauza de față, în termen

legal a declarat recurs, reclamanta SC I. SRL, solicitând stabilirea

competenței materiale în favoarea Tribunalului Neamț.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, indicate ca fiind cele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C.

proc. civ., recurenta a arătat că în mod greșit se consideră de către administrația

financiară, că valorificarea concluziilor procesului-verbal de constatare

încheiat de Camera de Conturi Neamț, la 7 octombrie 2003, reprezintă titlu

executoriu, act care neavând această calitate, este nul.

Se mai arată că instanța a

dat o greșită interpretare naturii și înțelesului vădit neîndoielnic al actului

și a apreciat eronat că obiectul cauzei este o contestație la executare, când

în realitate este evident că este vorba despre o acțiune în nulitatea titlului.

În fine, recurenta a mai criticat

hotărârea pronunțată, pe motiv că instanța nu și-a exercitat rolul activ, nu

s-a pronunțat asupra probei cu expertiză solicitată, absolut hotărâtoare în

cauză.

Recursul este nefondat.

Examinând cauza de față, în

raport cu criticile formulate de recurentă, ca și prin prisma prevederilor

legale incidente, Înalta Curte reține că nici unul din motivele de recurs nu

este întemeiat și nu poate fi primit, pentru următoarele considerațiuni.

Acțiunea formulată de către

recurenta SC I. SRL are natura unei contestații la executare și aceasta nu în

considerarea faptului că partea însăși și-a intitulat în acest fel cererea

înaintată instanței, invocând, totodată, ca temei legal, prevederile art. 399-401

C. proc. civ.

Calificarea drept contestație

la executare este determinată de obiectul cererii, care vizează executarea

silită pornită de Administrația Finanțelor Publice Neamț, în vederea

valorificării concluziilor procesului-verbal de constatare întocmit de Camera

de Conturi Neamț.

Așa cum în mod just s-a

reținut și de către instanța învestită cu soluționarea regulatorului de

competență, titlul executoriu a cărui anulare a fost solicitată, a fost emis de

intimată în aplicarea art. 130 C. proc. fisc. și potrivit art. 400 alin. (2)

teza a II-a C. proc. civ.

În conformitate cu

prevederile acestui ultim text de lege invocat, în situația în care contestația

vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, cum este

cazul în speță, competența de soluționare aparține instanței de executare.

În raport cu cele

menționate, este evident că nu sunt incidente prevederile Legii nr. 29/1990,

iar împrejurarea că în cuprinsul contestației sunt invocate și aspecte ce

vizează conținutul actului de control și justețea concluziilor acestuia, nu

este de natură a modifica calificarea juridică a cauzei.

Astfel fiind, nu pot fi

primite criticile recurentei vizând schimbarea de către instanță, a înțelesului

și naturii actului juridic dedus judecății.

Neîntemeiată este și

susținerea referitoare la lipsa rolului activ al instanței, în condițiile în

care, în mod legal și pe deplin justificat, instanța de fond, în măsura în care

și-a declinat competența de soluționare, nu a putut trece la administrarea

probelor, întrucât aceasta ar fi atras încălcarea altor reguli procesuale, cum

ar fi soluționarea și pronunțarea cu precădere asupra excepțiilor ce împiedică

cercetarea fondului cauzei.

Față de cele învederate, în

conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul de față urmează a

fi respins ca nefondat, cu consecința soluționării acțiunii, în sensul stabilit

prin sentința civilă nr. 307/2004, de către Judecătoria Târgu Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC I. SRL Târgu Neamț împotriva sentinței civile nr. 307 din 1 octombrie

2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 aprilie 2005.