ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 967/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la data de 07 februarie

2006 pe rolul Curții de Apel Cluj, contestatoarea B.I. a solicitat ca, în

contradictoriu cu intimata C.J.P.C., să se anuleze Hotărârea nr. 19616 din 16

ianuarie 2006 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000

și recunoașterea calității de refugiat din motive de persecuție etnică precum

și acordarea drepturilor corespunzătoare.

În motivarea contestației,

reclamanta a susținut că în luna noiembrie 1940 părinții săi împreună cu cei 5

frați s-au refugiat, din motive de persecuție etnică, din localitatea

Săvădisla, sat Vlaha, jud. Cluj în comuna Florești, ca urmare a cedării

Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena.

Prin sentința civilă nr. 169

din 29 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei B.I. în contradictoriu

cu pârâta C.J.P.C.

Pentru a hotărî astfel a

reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamanta nu a făcut

dovada schimbului de domiciliu din motive de persecuție etnică, pentru a

beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta B.I. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivare recurenta a

arătat că în mod greșit Instanța de Fond i-a respins acțiunea întrucât, în luna

septembrie 1942, a fost nevoită ca împreună cu familia sa, să părăsească

localitatea de domiciliu, Vlaha și să se refugieze în localitatea Cluj în luna

septembrie 1942 din pricina persecuțiilor etnice exercitate asupra lor ca

urmare a faptului că erau cetățeni de naționalitate maghiară.

Examinând sentința atacată

în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile

legale incidente pricinii și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor

fi arătate în continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1)

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare,

beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la

6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele

de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr.

127/2002, prin persoană refugiată se înțelege persoana care a fost obligată

să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Este de notorietate

împrejurarea că prin Dictatul de la Viena încheiat la 30 august 1940, o parte

din teritoriul românesc al Transilvaniei a fost cedat către Ungaria conducând

la o tensionare a relațiilor dintre România și Ungaria.

Dictatul de la Viena nu numai că nu a clarificat situația existentă deja între cele două țări, totodată,

nereușind să rezolve nici problema naționalităților, separând toți etnicii

maghiari de cei români astfel că o parte din populația de etnie română din

teritoriul Transilvaniei de Nord a rămas în porțiunea primită de Ungaria iar o

parte din populația de etnie maghiară a rămas în Transilvania Sudică.

Însă, declarațiile

martorilor F.A. și C.M., date în fața Instanței de Fond, nu sunt elocvente,

convingătoare și pertinente pentru a se elucida faptul dedus judecății,

respectiv dacă schimbul de domiciliu al reclamantei a fost determinat de

suferința unor persecuții etnice.

Neconcordanța datelor

privind așa - zisul refugiu rezultă chiar din afirmațiile recurentei în sensul

că, în acțiunea depusă la Instanța de Fond arată că părinții săi împreună cu

cei 5 frați au fost nevoiți să părăsească localitatea de domiciliu în luna

noiembrie 1940, în motivele de recurs a arătat că împreună cu familia sa a

părăsit localitatea de domiciliu în luna septembrie 1942, însă, potrivit

certificatului de naștere aceasta s-a născut la data de 15 aprilie 1943 în

localitatea Cluj.

Curtea constată că, în mod

corect, Instanța de Fond a reținut inexistența persecuțiilor etnice suferite de

reclamantă și de familia acesteia, pe baza declarațiilor de martori depuse la

dosar, cu atât mai mult se reține împrejurarea că recurenta și-a schimbat

domiciliul din localitatea Vlaha în localitatea Cluj ambele localități

aflându-se pe teritoriul Statului Român.

Față de cele

arătate, constatând temeinicia și legalitatea sentinței civile atacate, în baza

art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Curtea va respinge

, ca nefondat,

recursul declarat de B.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.I. împotriva sentinței civile nr. 169 din 29 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2007.