ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 958/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la data de 22 iulie

2005 pe rolul Curții de Apel Cluj, contestatorul S.Z. a solicitat ca, în

contradictoriu cu intimata C.J.P.C., să se anuleze Hotărârea nr. 17308 din 09

mai 2005 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 și

recunoașterea calității de refugiat din motive de persecuție etnică și

acordarea drepturilor corespunzătoare.

În motivarea contestației

reclamantul a susținut că în luna septembrie 1940 împreună cu părinții săi s-au

refugiat, din motive de persecuție etnică, din localitatea Viișoara, în

localitatea Cluj, ca urmare a cedării Ardealului de Nord.

Prin sentința civilă nr. 619

din 06 octombrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului S.Z. în

contradictoriu cu pârâta C.J.P.C.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantul nu a făcut

dovada schimbului de domiciliu din motive de persecuție etnică, pentru a beneficia

de prevederile Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul S.Z. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivare recurentul a

arătat că în mod greșit Instanța de Fond i-a respins acțiunea întrucât, în urma

Dictatului de la Viena a fost nevoit ca împreună cu familia sa să părăsească

localitatea de domiciliu, Viișoara și să se refugieze în localitatea Cluj în

luna septembrie 1940 din pricina persecuțiilor etnice exercitate asupra lor ca

urmare a faptului că erau cetățeni de naționalitate maghiară.

Examinând sentința atacată

în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile

legale incidente pricinii și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor

fi arătate în continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1)

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare,

beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la

6 martie l945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele

de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/l999, aprobate prin H.G. nr.

127/2002, prin persoană refugiată se înțelege persoana care a fost obligată

să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Este de notorietate

împrejurarea că prin Dictatul de la Viena încheiat la 30 august 1940, o parte

din teritoriul românesc al Transilvaniei a fost cedat către Ungaria conducând

la o tensionare a relațiilor dintre România și Ungaria.

Dictatul de la Viena nu numai că nu a clarificat situația existentă deja între cele două țări, totodată,

nereușind să rezolve nici problema naționalităților, separând toți etnicii

maghiari de cei români astfel că o parte din populația de etnie română din

teritoriul Transilvaniei de Nord a rămas în porțiunea primită de Ungaria, iar o

parte din populația de etnie maghiară a rămas în Transilvania sudică.

Însă, declarațiile

martorilor V.V. și P.V., nu sunt elocvente, convingătoare și pertinente pentru

a se elucida faptul dedus judecății, respectiv dacă schimbul de domiciliu al

recurentului - reclamant a fost determinat de suferința unor persecuții etnice.

Curtea constată că, în mod

corect, Instanța de Fond a reținut inexistența persecuțiilor etnice suferite de

reclamant și de familia acestuia, pe baza declarațiilor de martori depuse la

dosar, cu atât mai mult se reține împrejurarea că recurentul și-a schimbat

domiciliul din localitatea Viișoara în localitatea Cluj ambele localități

aflându-se pe teritoriul Statului Român.

Față de cele

arătate, constatând temeinicia și legalitatea sentinței civile atacate, în baza

art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Curtea va respinge

, ca nefondat,

recursul declarat de S.Z.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.Z. împotriva sentinței civile nr. 619 din 06 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 februarie 2007.