ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 960/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la data de 16 noiembrie

2005 pe rolul Curții de Apel Cluj, contestatoarea M.M. a solicitat ca, în

contradictoriu cu intimata C.J.P.C., să se anuleze Hotărârea nr. 18168 din 17

august 2005 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000

și recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea

drepturilor corespunzătoare.

În motivarea contestației

reclamanta a susținut că în luna mai 1942 împreună cu părinții săi, s-a

refugiat din localitatea Vlaha, jud. Cluj, în localitatea Cluj, din motive de

persecuție etnică, ca urmare a cedării Ardealului de Nord.

Prin sentința civilă nr. 140

din 09 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei M.M. în contradictoriu

cu pârâta C.J.P.C.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamanta nu a făcut

dovada schimbului de domiciliu din motive de persecuție etnică, pentru a

beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta M.M. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivare recurenta a

arătat că în mod greșit Instanța de Fond i-a respins acțiunea întrucât, în luna

septembrie 1942, a fost nevoită ca împreună cu familia sa, să părăsească

localitatea de domiciliu, Vlaha și să se refugieze în localitatea Cluj din

pricina persecuțiilor etnice exercitate asupra lor ca urmare a faptului că erau

cetățeni de naționalitate maghiară.

Examinând sentința atacată

în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile

legale incidente pricinii și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor

fi arătate în continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1)

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare,

beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la

6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele

de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

prin persoană refugiată se înțelege persoana care a fost obligată să-și schimbe

domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Este de notorietate

împrejurarea că prin Dictatul de la Viena încheiat la 30 august 1940, o parte

din teritoriul românesc al Transilvaniei a fost cedat către Ungaria conducând

la o tensionare a relațiilor dintre România și Ungaria.

Dictatul de la Viena nu numai că nu a clarificat situația existentă deja între cele două țări, totodată,

nereușind să rezolve nici problema naționalităților, separând toți etnicii

maghiari de cei români astfel că o parte din populația de etnie română din

teritoriul Transilvaniei de Nord a rămas în porțiunea primită de Ungaria, iar o

parte din populația de etnie maghiară a rămas în Transilvania Sudică.

Însă, declarațiile

martorilor F.A. și S.A., date în fața Instanței de Fond, nu sunt elocvente,

convingătoare și pertinente pentru a se elucida faptul dedus judecății,

respectiv dacă schimbul de domiciliu al reclamantei a fost determinat de

suferința unor persecuții etnice

Curtea constată că, în mod

corect, Instanța de Fond a reținut inexistența persecuțiilor etnice suferite de

reclamantă și de familia acesteia, pe baza declarațiilor de martori depuse la

dosar, cu atât mai mult se reține împrejurarea că recurenta și-a schimbat

domiciliul din localitatea Vlaha în localitatea Cluj ambele localități

aflându-se pe teritoriul Statului Român

Față de cele

arătate, constatând temeinicia și legalitatea sentinței civile atacate, în baza

art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Curtea va respinge

, ca nefondat,

recursul declarat de M.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.M. împotriva sentinței civile nr. 140 din 09 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2007.