ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 960/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la data de 16 noiembrie 2005 pe rolul Curții de Apel Cluj, contestatoarea M.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata C.J.P.C., să se anuleze Hotărârea nr. 18168 din 17 august 2005 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 și recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor corespunzătoare. În motivarea contestației reclamanta a susținut că în luna mai 1942 împreună cu părinții săi, s-a refugiat din localitatea Vlaha, jud. Cluj, în localitatea Cluj, din motive de persecuție etnică, ca urmare a cedării Ardealului de Nord.

Prin sentința civilă nr. 140 din 09 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei M.M. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C. Pentru a hotărî astfel, a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamanta nu a făcut dovada schimbului de domiciliu din motive de persecuție etnică, pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare recurenta a arătat că în mod greșit Instanța de Fond i-a respins acțiunea întrucât, în luna septembrie 1942, a fost nevoită ca împreună cu familia sa, să părăsească localitatea de domiciliu, Vlaha și să se refugieze în localitatea Cluj din pricina persecuțiilor etnice exercitate asupra lor ca urmare a faptului că erau cetățeni de naționalitate maghiară.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G.

nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană refugiată se înțelege persoana care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. Este de notorietate împrejurarea că prin Dictatul de la Viena încheiat la 30 august 1940, o parte din teritoriul românesc al Transilvaniei a fost cedat către Ungaria conducând la o tensionare a relațiilor dintre România și Ungaria. Dictatul de la Viena nu numai că nu a clarificat situația existentă deja între cele două țări, totodată, nereușind să rezolve nici problema naționalităților, separând toți etnicii maghiari de cei români astfel că o parte din populația de etnie română din teritoriul Transilvaniei de Nord a rămas în porțiunea primită de Ungaria, iar o parte din populația de etnie maghiară a rămas în Transilvania Sudică.

Însă, declarațiile martorilor F.A. și S.A., date în fața Instanței de Fond, nu sunt elocvente, convingătoare și pertinente pentru a se elucida faptul dedus judecății, respectiv dacă schimbul de domiciliu al reclamantei a fost determinat de suferința unor persecuții etnice Curtea constată că, în mod corect, Instanța de Fond a reținut inexistența persecuțiilor etnice suferite de reclamantă și de familia acesteia, pe baza declarațiilor de martori depuse la dosar, cu atât mai mult se reține împrejurarea că recurenta și-a schimbat domiciliul din localitatea Vlaha în localitatea Cluj ambele localități aflându-se pe teritoriul Statului Român Față de cele arătate, constatând temeinicia și legalitatea sentinței civile atacate, în baza art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ., Curtea va respinge , ca nefondat, recursul declarat de M.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr. 140 din 09 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2007.