ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 361/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, la data de 31 octombrie 2006, reclamantul O.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.C.C. - C.A.C.B.I.A.L.P., anularea măsurii dispuse prin adresa nr. 145 din 19 octombrie 2006 emisă de pârât prin care i-a fost refuzată recunoașterea calității de interpret liber-profesionist.

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 160 din 21 decembrie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat autoritatea pârâtă să-i acorde acestuia drepturile prevăzute de Legea nr. 109/2005, pentru perioada 1 martie 1979 - 1 noiembrie 1995. Pentru a hotărî astfel Instanța de Fond a reținut că, potrivit probelor dosarului, reclamantul a avut calitatea de colaborator al mai multor societăți din municipiul, Galați în perioada 1979 - 1995, în baza acestor contracte de colaborare prezentând programe artistice în diverse localuri ale societăților respective, iar în perioada 1978 - 1980 a avut contract de colaborare cu A. și a desfășurat activitate interpretativă în Germania, fiind beneficiarul atestatului de liber profesionist nr. 7855 din 1 noiembrie 1980. Pe cale de consecință Instanța de Fond a apreciat că reclamantul întrunește cerințele art. 3 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 109/2005 în condițiile în care referirea textelor legale la „persoane juridice de profil”, trebuie interpretată ca referire la o instituție publică în care interpreții liber profesioniști își desfășoară activitatea și nu în sensul obligativității ca aceasta să fie o instituție de artă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul M.C. C., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac cu consecința, într-o primă modalitate, trimiterii pricinii spre rejudecare aceleiași Instanțe și, într-o a doua variantă, modificării hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului față de M.C.C. ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A arătat recurentul, prin motivele de recurs, că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., adică hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și, respectiv, hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În concret, recurentul a învederat că în mod eronat Instanța de Fond a reținut că deși legal citată, autoritatea pârâtă nu s-a prezentat în fața Instanței și nu a depus întâmpinare, în condițiile în care prin adresa din 25 noiembrie 2006 intitulată „întâmpinare și cerere pentru acordarea unui nou termen de judecată" și depusă la dosar pentru termenul de judecată din 28 noiembrie 2006 , M.C.C. a solicitat Instanței să analizeze cauza în raport de cadrul procesual stabilit de reclamant și a relevat că reclamantul a promovat acțiunea cu nerespectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la procedura prealabilă obligatorie înțelegând să se judece direct și exclusiv cu C. A.C.B.I.A.L.P., care este o persoană juridică distinctă de minister, cu deplină legitimitate procesuală.

De asemenea, M.C.C. a subliniat că prima Instanță a omis să se pronunțe asupra a două excepții invocate prin întâmpinare, respectiv excepția prematurității cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului, excepții care au un caracter absolut, peremptoriu și care erau de natură să facă de prisos cercetarea în fond a pricinii.

Preferând să treacă la soluționarea pe fond a cauzei fără a se pronunța pe cele două excepții invocate de M.C.C., Instanța a pronunțat o hotărâre a cărei motivare este insuficientă, lipsită de bază legală, generând contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluție, dar care este condiționată de atitudinea, eronat reținută drept culpabilă, a autorității pârâte (fără a se preciza care anume dintre cei doi pârâți), și conturată ca măsură în dispozitivul acesteia, prin obligarea pârâtului la acordarea către reclamant a drepturilor prevăzute de Legea nr. 109/2005. Pe de altă parte, M.C.C.

a precizat că Instanța de Fond, cu aplicarea greșită a legii, și-a motivat soluția de admitere a acțiunii, apreciind că prima decizie emisă în favoarea reclamantului se impune a fi menținută, în condițiile în care nu se poate stabili la ce anume decizie face referire judecătorul fondului, de natură a fi menținută în favoarea reclamantului. Aceste împrejurări conferă sentinței recurate, pe lângă caracterul său contradictoriu și echivoc, și unul vădit nelegal. Recursul este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Instanța de judecată se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Pe de altă parte, conform prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 din același act normativ, hotărârea va cuprinde, printre altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea Instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. De asemenea, judecătorii au, pe temeiul prescripțiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În cauză, la judecata în primă Instanță, M.C.C.

a formulat întâmpinare, comunicată reclamantului O.I., prin care s-a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, motivat de împrejurarea că reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative obligatorii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a M.C.C. Asupra acestor excepții de fond, absolute și peremptorii, judecătorul fondului nu s-a pronunțat în condițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., înainte de cercetarea în fond a pricinii, fiind incident astfel motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., referitor la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din același cod.

În aceste condiții, cum s-a pricinuit recurentului o vătămare procesuală ce nu se poate înlătura decât prin casarea hotărârii atacate urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, admiterea recursului formulat de M.C.C. și casarea sentinței civile nr. 160 din 21 decembrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, cu consecința, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași Instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.C.C. – C.A.C.B.I.A.L.P. împotriva sentinței civile nr. 160 din 21 decembrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare Instanței de Fond. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.