ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1871/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1871/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 273 din 12.06.2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., A., E., F., G., C., H., I., J., K., L., M., N., B., O., P., în contradictoriu cu pârâții Baroul Galați și UNBR; a admis cererile de intervenție formulate de intervenienții Q. și R. și a anulat Decizia UNBR nr. 137 din 03.12.2011 în privința reclamanților H., L., O., I., A., B., C., P., M., K., J., N., E., F., D., G., Decizia UNBR nr. 157 din 03.12.2011 în privința intervenientului R. și decizia UNBR nr. 155 din 03.12.2011 în privința intervenientei Q.
De asemenea, a anulat Deciziile nr. 96 din 13.04.2011 pentru N., nr. 86 din 13.04.2011 pentru H., nr. 87 din 13.04.2011 pentru O., nr. 78 din 13.04.2011 pentru L., nr. 85 din 13.04.2011 pentru I., nr. 95 din 13.04.2011 pentru K., nr. 98 din 13.04.2011 pentru J., nr. 90 din 13.04.2011 pentru A., nr. 92 din 13.04.2011 pentru B., nr. 94 din 13.04.2011 pentru M., nr. 75 din 13.04.2011 pentru E., nr. 93 din 13.04.2011 pentru P., nr. 83 din 13.04.2011 pentru F., nr. 93 din 13.04.2011 pentru C., nr. 83 din 13.04.2011 pentru D., nr. 89 din 13.04.2011 pentru G., nr. 73 din 13.04.2011 pentru R., nr. 101 din 13.04.2011 pentru Q.; a admis cererile reclamanților și intervenienților de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili din cadrul Baroului Galați și a constatat că deciziile de primire în profesia de avocat emise în privința reclamanților și intervenienților sunt suspendate pe durata stării de incompatibilitate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că autoritățile pârâte, prin respingerea cererilor reclamanților de trecere în tabloul avocaților incompatibili și reținerea faptului că decizia de primire în profesie nu mai produce efecte, au considerat practic că a încetat calitatea de avocat datorită stării de incompatibilitate. Această aserțiune excedează dispozițiunilor Legii nr. 51/1995, care prevăd, în mod expres, cazurile de încetare a calității de avocat în art. 27 lit. a) - d, printre care nu se află și cel reținut de către cele două pârâte.
Instanța de fond a reținut că starea de incompatibilitate nu reprezintă o cauză de încetare, ci de suspendare a calității de avocat, conform art. 28 lit. a) din Legea nr. 51/1995, iar cauza de suspendare se răsfrânge practic și asupra deciziilor de primire în profesia de avocat, în sensul suspendării efectelor acestor decizii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Baroul Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ., solicitând admiterea recursului cu consecința modificării în tot a sentinței atacate și respingerii acțiunii și a cererilor de intervenție.
Prin Decizia nr. 7.078 din 5 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâtul Baroul Galați împotriva Sentinței civile nr. 273 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
A modificat sentința atacată în sensul că:
A respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., A., E., F., G., C., H., I., J., K., L., M., N., B., O., P. și cererile de intervenție formulate de Q. și R., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție Înalta Curte a reținut următoarele:
Prin actele administrative contestate au fost respinse cererile reclamanților A., B., C., D., A., E., F., G., C., H., I., J., K., L., M., N., B., O., P. și ale intervenienților Q. și R. de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili, constatându-se, totodată, că deciziile de primire în profesia de avocat nu își mai produc efectele.
Cu privire la situația de fapt, Înalta Curte a constatat că atât la data emiterii deciziilor de primire în profesie, cât și la cea la care au fost soluționate cererile de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili, reclamanții și intervenienții aveau una dintre calitățile de judecător/procuror/notar public/consilier juridic, fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată, referitoare la starea de incompatibilitate, potrivit cu care exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat.
De asemenea, Înalta Curte constată că prin deciziile de primire în profesia de avocat cu scutire de examen emise de Consiliul Baroului Galați, în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1991 s-a prevăzut expres faptul că înscrierea pe tabloul avocaților va putea fi realizată condiționat de încetarea oricărei stări de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de avocat în termenul de 2 luni prevăzut de art. 24 din Legea nr. 51/1995.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 51/1995 (1) Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.
(2) În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei.
Potrivit art. 28 din Statutul profesiei de avocat "Pentru primirea în profesie și pentru exercitarea acesteia avocatul trebuie sa nu se găsească în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de Lege".
Prin urmare, contrar celor stabilite de judecătorul fondului, Înalta Curte a reținut că primirea reclamanților și a intervenienților în profesie a fost condiționată de încetarea oricărei stări de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de avocat în termen de 2 luni, conform art. 24 din Legea nr. 51/1995.
Așadar, Înalta Curte a constatat că sunt întemeiate susținerile recurentului în sensul că, pentru a putea fi înscris pe tabloul avocaților incompatibili este necesar ca respectivul avocat să fi fost anterior înscris pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, această împrejurare reprezentând o situație premisă pentru efectuarea operațiunii.
Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în mod greșit, judecătorul fondului a constatat că starea de incompatibilitate nu reprezintă o cauză de încetare a calității de avocat, ci o cauză de suspendare a acestei calități, cauză care se răsfrânge și asupra deciziilor de primire în profesia de avocat.
Cererea de revizuire
Împotriva Deciziei nr. 7.078 din 5 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au formulat cerere de revizuire H., R., Q., L., E., F., O., I., A., B., C., P., M., K., D., G., J. și N., întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 10 din C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de revizuire invocat, revizuenții arată că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost pronunțată în considerarea dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, dispoziții declarate neconstituționale prin Decizia nr. 297 din 22 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 521 din 14.07.2014.
Prin urmare, susțin revizuenții, se impune schimbarea în tot a deciziei menționate și, în urma rejudecării recursului declarat de Baroul Galați, respingerea acestuia ca nefondat și menținerea Sentinței nr. 273 din 12.06.2012 a Curții de Apel Galați ca fiind legală și temeinică.
Intimata UNBR a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Soluția Înaltei Curți asupra cererii de revizuire
Analizând cererea de revizuire, din perspectiva dispozițiilor art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, nefiind îndeplinită ipoteza textului legal prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ., pentru argumentele expuse în continuare.
Potrivit art. 322 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare."
Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".
Din analiza prevederilor art. 322 pct. 10 din C. proc. civ., se observă că acest caz de revizuire are în vedere ipoteza în care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în cauza în care este formulată cererea de revizuire.
Or, chiar în sensul celor expuse de revizuenți, aceștia nu au înțeles să invoce în cauză excepția de neconstituționalitate a art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
Susținerile revizuenților întemeiate pe Decizia Curții Constituționale nr. 297 din 22 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 521 din 14 iulie 2014, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. în Dosarul nr. x/2/2013 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și s-a constatat că sintagma "care trebuie rezolvată în termenul de două luni de la emiterea deciziei" prevăzută în art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat este neconstituțională, nu pot fi primite, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost invocată într-un alt litigiu decât cel în care a fost pronunțată decizia atacată cu revizuire, nefiind întrunite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 10 din C. proc. civ.
Pe de altă parte, Decizia nr. 297 din 22 mai 2014 și-a produs efecte juridice începând cu data de 14 iulie 2014 prin publicarea în M. Of. , moment la care prezenta cauză fusese soluționată irevocabil, încă din data de 5 noiembrie 2013 prin Decizia nr. 7.078/2013 a cărei revizuire se solicită.
În acest sens art. 147 alin. (4) din Constituția României și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevăd că deciziile și hotărârile Curții Constituționale "au putere numai pentru viitor".
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Având în vedere soluția pronunțată, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte îi va obliga pe revizuenți să plătească intimatei UNBR suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, având în vedere documentul justificativ aflat la dosarului de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de H., R., Q., L., E., F., O., I., A., B., C., P., M., K., D., G., J. și N. împotriva Deciziei nr. 7.078 din 05 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Obligă revizuenții la plata cheltuielilor de judecată către intimata UNBR, în cuantum de 500 de RON.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 06 mai 2015.
Procesat de ED